Adio! Niciodată nu vei fi uitat, Michael!

Un diamant şlefuit foarte devreme de o piatră foarte dură a reuşit să strălucească mai mult decât orice alt diamant din lume.

Strălucirea lui va dăinui atât timp cât inimile noastre vor bate. Iar după ce inimile noastre vor înceta să bată, atunci ne vom reîntâlni. Şi pun pariu că show-ul final e încă departe de a se fi consumat.

Adio, Michael! Nu vei fi uitat niciodată de către cei care te-au iubit. God bless your soul! God keep your children strong!

(We are the world – from memorial service in Staples Center, LA)

(Best father you can ever imagine – Paris Katherine Jackson)

(Smile – Jermaine Jackson, in the memory of his beloved brother)

Antena 3 şi Realitatea, la fel de varză online ca şi pe sticlă

Scriam deunăzi că televiziunile de ştiri de pe la noi sunt varză. Problema este că nu doar pe sticlă, ci şi online. Sau mai ales online unde ştirile sunt traduse cu viteza a cincea şi tona de greşeli apare în acelaşi ritm. Dar, mai e o problemă. Aruncaţi-vă un ochi pe site-ul Antena 3 şi pe site-ul Realitatea.

Sfat: daţi un click pe o ştire care are şi video în ea. Priviţi.

Apoi intraţi pe site-ul MSNBC.com şi uitaţi-vă şi acolo la o ştire video. Bine, veţi spune că MSNBC.com nu e site-ul unei televiziuni de ştiri ci e un site de ştiri, un joint venture Microsoft-NBC. Tocmai pentru că nu e site-ul unei televiziuni de ştiri e de observat mai cu atenţie.

Design simplu, foarte intuitiv, foarte bine organizat şi, ceea ce mi-a plăcut foarte foarte mult este sistemul de afişare a reclamelor la începutul unei înregistrări video. Nu ştiu dacă la fiecare apare dar eu am văzut vreo câteva astăzi şi chiar mi-au plăcut. Durata e de 10 secunde şi sunt reclame ca pentru TV, nu pentru online.

Pe Antena 3 nu am văzut nimic din acest sistem, iar pe Realitatea am zărit o urâţenie de reclamă la Petrom. Nimic din strălucirea televiziunii nu există pe cele două site-uri. Am observat totuşi şi un lucru bun: lipsesc bannerele de tip cearceaf, ceea ce arată fie că am stat eu prea puţi pe site-urile lor, fie că au învăţat şi ei ceva în ultimii ani de la cât înjura lumea ZF-ul când trântea câte juma’ de pagină de reclamă la Vodafone pe care nici măcar nu o puteai închide. Dar asta e altă poveste.

Pe cât facem însă pariu că MSNBC.com nu se plâng de banii din publicitatea online. Şi nu pentru că ar fi de limbă engleză şi pentru că au un public internaţional. Păstrând această diferenţă de categorie, totuşi, vi se pare că există vreo asemănare între site-urile televiziunilor de ştiri de pe la noi cu cele din Statele Unite sau Marea Britanie, spre exemplu? Mie nu. Şi fac parte din ditamai trusturile unor ditamai moguli care ar trebui să ştie cu ce se mănâncă presa. Dar, ca să nu fiu nedreaptă aş spune doar că parcă la Realitatea se mai mişcă ceva ceva (măcar că au lansat serviciul Realitatea.mobi – ăsta e cel pe care îl mai folosesc şi mi se pare chiar util), pe când dincolo nu se mişcă nimic.

Ok, nu cred că e bine ca vreuna dintre cele două televiziuni să ia cu copy-paste modelul MSNBC.com dar cred că se poate mult mai mult decât ceea ce afişează ei acum online.

Organizare de multinaţională

Zilele trecute am auzit de la un prieten o păţanie pe care nu pot să nu o împărtăşesc, în speranţa că poate trag şi alţii învăţăminte din ea.

Se dă o multinaţională din industria IT. Numele, în această situaţie, chiar nu este important. Oricum, compania putea fi din orice domeniu. Bun. Să presupunem că această companie are un departament de marketing şi ceva PR pe acolo. Plus nişte agenţii care le organizează evenimente şi ţin legătura cu oamenii din companie. Sau se presupune că ţin.

Se dă o zi oarecare din timpul săptămânii, numai bună pentru evenimente. Aşa că cei câţiva zeci de oameni de comunicare şi de marketing din firma cu pricina se gândesc că dacă tot muncesc la un eveniment ar fi bine să economisească resursele, căci, deh, e criză, şi să programeze în aceeaşi zi nu mai puţin de 3 evenimente, în aceeaşi locaţie. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, în acelaşi hotel (că la noi spaţii normale de conferinţe nu există şi toţi trebuie să mergem în turmă la hotelurile de prin centru sau la cafenele, pentru conferinţe “informale”, dar ăsta e deja alt subiect) mai exista un eveniment destul de mare organizat de un trust de presă.

Două dintre evenimentele corporaţiei de care vorbeam aveau ca public-ţintă cam aceeaşi oameni ca şi cei de la conferinţa trustului de presă. Vă las să ghiciţi câţi potenţial clienţi au participat la unul dintre cele 3 evenimente ale companiei şi apoi vă spun bugetul cheltuit .

Televiziunile româneşti de ştiri, sub limita de jos a jurnalismului

De cel puţin o săptămână am renunţat să mai urmăresc Realitatea TV şi Antena 3 pentru că m-am convins că fac jurnalism după ureche. Că sunt nişte habarnişti care nici măcar nu sunt în stare să traducă ştirile din sursele externe. Vor să obţină acoperire cu orice preţ dar fac nişte greşeli cât China şi nici nu le pasă deoarece românul, ăla care e în targhetul lor, habar nu are să se informeze sau îl interesează prea puţin dacă ceea ce spun irealităţile TV de pe la noi e adevărat sau nu. Iar cel care vrea să se informeze mută pe CNN aşa cum am făcut şi eu.

Dacă CNN îşi dă singur o palmă după ce spune o dumă şi mută un adevărat convoi de reportaj la Neverland, totul bazat pe o hiperinflaţie de “surse” mai mult mai mai puţin credibile, Realitatea.net citează The Sun iar Antena 3 habar nu are că memorial nu e totuna cu funeral. Dacă CNN dă o singură dumă într-o săptămână şi chiar îşi pune problema pe cine să mai creadă şi pe cine nu şi chiar se vede că face eforturi să nu dea pe post aiureli ci să trieze foarte bine înainte toate ştirile, dacă BBC nu dă o ştire decât dacă a fost super verificată şi par chiar mai profi decât cei de la CNN în cântărirea raportului audienţă versus eroare, televiziunile de la noi publică ştiri cu toptanul, de pe unde apucă, traduse de femeia de serviciu sau bodyguardul de la poartă. Ce contează că 90% sunt false sau greşite? Audienţa să vină. Acum, repede, că omu’ nu moare de mai multe ori într-o viaţă.

Domnule Vântu, doamnă Voiculescu, decât să pierdeţi bani susţinând nişte făcături de televiziuni, mai bine duceţi-vă la cazinourile din Monte Carlo sau la shopping la New York. Ieşiţi mai ieftin. Căci de dat burse pentru jurnaliştii pe care i-aţi angajat văd că nu v-a trecut prin cap. Mai bine mulţi şi proşti decât puţini şi buni, nu? Mai bine salarii de mii de euroi decât un stagiu la CNN pe 3 luni? Ce rahat mai e şi calitatea la ştirile din ziua de astăzi, nu?

Gone Too Soon

Like a comet
Blazing ‘cross the evening sky
Gone too soon

Like a rainbow
Fading in the twinkling of an eye
Gone too soon

Shiny and sparkly
And splendidly bright
Here one day
Gone one night

Like the loss of sunlight
On a cloudy afternoon
Gone too soon

Like a castle
Built upon a sandy beach
Gone too soon

Like a perfect flower
That is just beyond your reach
Gone too soon

Born to amuse, to inspire, to delight
Here one day
Gone one night

Like a sunset
Dying with the rising of the moon
Gone too soon
Gone too soon.

Gone Too Soon – Michael Jackson