Pentru ce plătim asigurări de sănătate

Răspunsul simplu: de proști. Răspunsul simplu, dar un pic nuanţat: pentru ca să îşi bată joc de noi doctorii “de la stat”. Răspunsul lung e prea complicat și mă apucă nervii dacă stau să îl iau pe îndelete.

Săptămâna trecută prinţu’ consort a avut o problemă medicală ce nu suporta amânare şi care l-a ţintuit aproape la pat de marţi seara până vineri când a început să mai mişte. Pe scurt, a suferit o mică intervenţie chirurgicală marţi după-amiază. Intervenţia s-a petrecut la Policlinica Titan, cea mai apropiată unitate medicală ce avea medic chirurg. Mă rog, omul s-a dus la o consultaţie iniţial dar medicul l-a ţinut acolo şi l-a operat rapid, neuitând să menţioneze că la nu ştiu ce clinică particulară intervenţia ar fi costat 300 de euro.

Când să se ducă să îi schimbe pansamentul, adică a doua zi pe la 1 după-amiaza, doctorul a făcut mare tărăboi că de ce nu a venit la 12 cum i-a spus el. Că de ce trebuie să stea el după pacienţi. Menţionez că pe orarul afişat pe uşa cabinetului, programul medicului se termina la 14.00 şi la schimbat pansamente nu se face programare. Plus că nu am înţeles de ce nu putea schimba pansamentul o asistentă.

Vineri îl cheamă din nou la schimbat pansamentul de care, între timp, nici nu mai avea nevoie. Eu, auzind ce s-a întâmplat la ultima vizită, îl sfătuiesc pe prinţu’ consort să îi lase “ceva” medicului, că sigur asta aştepta.

Vineri se duce omu’ la medic la ora convenită, îi lasă şpaga convenită cu nevasta şi se întoarce cu o falcă în cer şi una în pământ. Medicul nu a vrut să îi elibereze concediu medical pentru cele 3 zile petrecute la pat “pentru că el a operat o zgaibă” şi că putea foarte bine să se ducă la serviciu, nu să stea acasă.

Numai când scriu toate astea şi mă apucă nervii. Cum s-ar spune, m-am simţit şi f***a și cu banii luați. Asta să fie învățătură de minte pentru viitor. Astfel de intervenții se vor petrece numai într-o clinică privată, numai pe bani, fix când scrie că e tariful pe lista de preţuri. Că de aia plătim asigurări medicale la stat. De proşti.

 

Despre mame şi odrasle

Bine le zice Alina aici. Atât de bine încât nu mă pot abţine să nu comentez câteva situaţii pe care le-am observat în ultimele luni, de când am tot făcut plimbări lungi prin parcuri şi prin cartier.

1. Mamele se simt super-femei. Ca alea din filmele americane. De fapt, cred că atunci când au fost gravide s-au uitat prea mult la televizor. Nu-mi explic de ce merg pe stradă cu cărucioarele atunci când trotuarul e liber. Sau de ce tâşnesc pe stradă cu căruciorul la înaintare, în loc să-şi iţească acea minunată căpăţână blondă, roşcată sau brunetă înainte de a băga şoferii în puşcărie şi odrasla în spital. Am trei exemplare în cartier. Toate trei merg împreună la plimbare. Fiecare cu tănculeţul ei, locuit de propria odraslă. Pentru că juniorii sunt mai măricei şi nu dorm, ele au liber la pălăvrăgeală. Da’ pălăvrăgeala nu se poate desfăşura decât în paralel. Trotuarele sunt însă pentru un singur cărucior, nu pentru 3. Şi atunci, pentru că nu au loc pe trotuar, deşi e liber, se aşează în paralel pe stradă. Cât credeţi că ocupă? O bandă. Credeţi că au ochi la spate? Nici vorbă. Nici motorul nu îl aud când te apropii cu maşina. Pentru că vorbesc. Dacă le claxonezi, ca să treci de ele şi nu peste, se uită urât.

2. Mamele cred că copiii lor de 1-2 ani au ajuns adulţi peste noapte. Se duc cu ei în parc şi îi lasă liberi, chiar dacă abia ştiu să se ţină pe picioare şi să înţeleagă ce le spune mă-sa. Nu judec dorinţa de a oferi independenţă odraslelor dar ele, mamele, cred că ei, copiii, sunt suficient de maturi încât să nu mai necesite supraveghere. Ca urmare, copilul ţâşneşte către strada pe unde trec maşini, se bagă în fântana arteziană, se duc să smulgă florile din parc şi … plăcerea lor cea mai mare, să sară pe jucăriile altui copil sau chiar pe copil. Mamele, în tot acest timp, ce credeţi că fac? Socializează între ele sau cu bunicile, tăticii, aparţinătorii altor odrasle. Şi dacă observă că al lor a făcut ceva ce nu le convine, urlă la el/ea de la juma’ de kilometru depărtare. Între timp, şezutul, deseori considerabil de mare, stă frumuşel pe bancă şi se odihneşte.

3. Mamele uită repede…că şi odrasla lor a avut câteva luni şi a dormit pe afară, în landou/cărucior. Ca urmare, de fiecare dată când trec pe lângă un bebe dormind îşi găsesc ceva de urlat una la alta sau către propria odraslă. Fix atunci. Nu cu 5 metri mai devreme sau mai târziu, când ar fi mai puţine şanse ca vocea lor piţigăiată să întrerupă somnul celui mai mic dintre plimbăreţi.

4. Mamele care alăptează uită că totuşi un parc, o stradă, un autobuz, sunt spaţii publice în care se mai află şi altcineva în afara lor. Drept urmare, îşi etalează cu foarte multă dezinvoltură lăptăria, în plină producţie. Motivaţia că îi e foame copilului nu ţine loc de pelerină pentru alăptat în public. Am văzut la un moment dat la Zoso pe blog că nu ştiu ce asociaţii de femei/mame încurajează alăptatul în public. Nu am nimic împotrivă, dar odată cu campania mă îndoiesc că a venit şi un ghid de hrănit copilul la sân, în mod civilizat, aşa cum am văzut eu mai demult într-un tren în Danemarca. Nu de alta, dar vara poţi să faci şi pictoriale sexi prin parcurile Bucureştiului. Mă şi mir cum de nu s-au gândit la asta ăia de la Mami sau Superbebe.

Ar mai fi multe de spus, dar nu cred că ţine de mame şi odrasle, ci mai mult de bunul simţ sau de cei 7 ani de acasă. Şi, la urma urmei, ce ar fi dacă toate mamele astea ar avea aşa ceva? Nu ne-am plictisi în ţara asta?

Ba pe a mă’tii

Cred că ăştia de la conducerea ţării (băselu şi parlamentarii) ar trebui să patenteze jocul ăsta politic şi să-l numească “ba pe a mă’tii”. Doar că nu-şi spun în cuvinte asta. Comportamentul însă transmite mesajul de la sine.

Însă, în altă ordine de idei, urmărindu-i pe minoritari ieşind de la discuţia cu Liviu Negoiţă, am sesizat un pic de flexibilitate din partea lor. Pambu a spus destul de clar că l-ar susţine pe Negoiţă dacă nu ar fi Iohannis. So, concluzia este că dacă Iohannis ar renunţa să poarte drapelul PSD, PNL şi a aburitoarei majorităţi parlamentare, cel puţin o parte dintre parlamentari ar trece de partea lui Negoiţă.

De văzut ce se va întâmpla în următoarele zile. Nici Negoiţă nu e tocmai curat, dar cred că e aberant să creadă cineva vreodată că vreun politician ar fi. De administrator e bun. Eu stau în 3 şi îmi place cum a evoluat în mandatele lui de primar.

Am un feeling că Negoiţă are mai multe şanse decât Croitoraşu’ cel viteaz. Dar…la cât de aberanţi sunt alde Geoană şi Antonescu … nu se ştie niciodată.

Crăciun cu iz de copilărie

Ca în fiecare an din ultimii nu mai ştiu câţi, Crăciunul se petrece în familie, în familia mea, că deh, io sunt “fata tatii şi a mamii”. La socri mergem înainte de anu’ nou şi de sfântul Vasile, adică pe 1 ianuarie. Deja e o tradiţie.

Da’ chiar dacă totul este aşa de bine stabilit şi nicio surpriză nu prea poate interveni, de fiecare dată stomacul începe să mă furnice cam cu o lună înainte. Nu ştiu de ce. Poate de emoţia Crăciunurilor de altă dată, alea din copilărie, când îl aşteptam pe Moş Gerilă (că de ăsta aveai voie să vorbeşti pe atunci şi el îţi era “predat” la grădiniţă) până în creierii nopţii ca să văd cum reuşeşte el să intre în casă, printre gratiile de la geamuri, şi să lase cadourile sub pom. Şi de fiecare dată ţin minte că mă trezeam a doua zi cu cadourile sub pom, plină de ciudă că nu am rezistat până la ora la care moşul se strecoară pe geam.

Mai ţin minte că aveam două nedumeriri: cât de subţire tre’ să fie moşu’ ca să încapă printre gratii (numai eu încăpeam şi doar la o singură cameră, căci doar acolo două dintre gratii se mişcau şi putea evada în grădina cu flori din spatele casei) şi cum poate el să intre când geamurile sunt închise foarte bine, dat fiind frigul de afară. La mine chestia cu coşul de fum nu a ţinut, deşi aveam sobe de teracotă în fiecare cameră. Probabil că era mai mult decât evident că nu are cum să încapă moşu’ prin coş. Mai degrabă printre gratii.

La un moment dat m-am prins eu că ai mei stăteau de şase până când adormeam şi mama strecura cadourile sub pom. Da’ cum m-am prins. Am găsit cadourile cu câteva zile înainte de Crăciun, sub un fotoliu. Eram în perioada în care începusem să explorez casa. Toată. Şi cam tot pe atunci s-a terminat şi cu credinţa în Moş Gerilă:).

Dar mai îmi amintesc ca şi cum ar fi ieri, cum împodobeam pomul împreună cu mama, cum mă rugam de ea să mă lase să agăţ eu însămi globurile mele preferate: nişte ciupercuţe, două berze care se prindeau cu o clemă de ramuri, nişte moşi şi mai ales globurile lunguieţe şi foarte colorate pe care le puneam cât mai sus:).

Acum, adultă fiind aproape că nu mă pot abţine să nu cumpăr globuri în fiecare an. Am câteva zeci pe acasă, unele chiar din sticlă pe care le păzesc mai ceva decât pe o comoară. Zilele trecute am primit un email de la o prietenă care mi-a adus aminte de Crăciunul copilăriei mele, de globurile de sticlă cu forme speciale şi care mi-a reînnviat tentaţia de a cumpăra din nou globuri. Ei îl văd în verde. Eu am ochi mai mult pentru globurile din sticlă, lucrate manual. Uitaţi-vă pe site să vedeţi ce frumoase sunt. Mie îmi place în mod deosebit cel cu bunicuţa. Cred că trebuie să-mi fac listă de cumpărături, acum că tot se apropie primul Crăciun în 3 plus 2. Dacă vă tentează şi pe voi, atunci merită să ştiţi că 25% din încasări se duc către Copacul de hârtie despre care probabil o să vă povestesc în alt post.

Oare trece?

Io’s curioasă de mor. Oare trece guvernul ăsta a lu’ Croitoraşu’ cel viteaz? Mă rog, viteaz nu prea e, da’ ştie să respecte ordinele. Cred că n-a trebuit Băselu decât să îi spună decât marş (sau dacă vreţi marches!, sper că mi-aduc bine aminte cum se scrie în franceză). Adicătelea, “te scoală şi mergi. Tre’ să îi ţii pe nebuni ocupaţi cât de mult poţi. Să fie haos!”.

Haosul ajută la referendum. Iar referendumul ajută la prezidenţiale. Că nu degeaba m-a sunat unu’ de la PDL într-o zi ca să mă’ntrebe dacă sunt de acord cu reducerea numărului parlamentarilor.

Să mă explicitez. Dacă e haos în parlament, omul de rând vede la tembelizor. Vede că din cauza lor, a ăstora din parlament care mănâncă banii poporului degeaba, nu avem guvern, nu avem conducere în ţară, în timp ce lumea ţipă de foame şi de lipsă de locuri de muncă, de gripă porcină sau de cine mai ştie ce. Pus că mai pierdem şi porcoiul ăla de bani de la FMI sau Banca Mondială.

Dacă ăştia de la parlament nu termină dracului odată mascarada asta, atunci omul de rând se duce la referendum şi taie numărul de parlamentari. Că aşa i se pare firesc. Fix ceea ce vrea şi Băselu pentru că un gând bun din partea omului de rând vis-a-vis de un proiect de-al lui nu poate decât să îl ajute la alegeri.

Parlamentul văd că îi face jocul deocamdată. Oare pentru că tocmai ce le-a dat şah atunci când l-a numit pe Croitoraşul cel viteaz în locul lui Boc cel mic? Deci care va să zică nu prea are încotro drăguţul de parlament. Geoană strigă că el îl vrea pe sibian, Antonescu (ce nume predestinat!) vorbeşte în versuri, vine şi Croitoraşu pregătit cu Blaga (poetul) de parcă am fi la proba orală de limba şi literatura română de la bacalaureat sau la clubul de poezie al mamaielor care au absolvit şcoala de fete în 1900 toamna.

Acuma, stând şi judecând la rece, oare parlamentarul de rând va marşa la îndemnurile ălor mari şi să voteze împotriva Croitoraşului? Sau se va gândi la scaunul propriu mai mult şi nu la doctrină, alianţe şi alte filosofii din astea politice?

Abia aştept să văd cum se termină circul şi cine va face următoarea mişcare. Să sperăm că nu va fi mat înainte de alegeri, nu?