Ce să faci în week-end în Bucureşti

Spre exemplu, poţi să te duci la muzee. Astă noapte a fost noaptea albă a muzeelor. La fel ca anul trecut am profitat puţin de ocazie. Nu că nu aş avea când să merg la muzeu în restul anului, dar cert este că de la Noaptea Albă din 2007 nu am mai călcat în vreunul. Anul trecut am ales din listă Muzeul Naţional de Istorie în care mi-am rupt picioarele vreo două ore.

Ieri a venit la rând Muzeul Naţional de Artă, de la palatul regal. Am intrat pe la 9 fără ceva şi am cutreierat printre tablouri şi sculpturi preţ de vreo oră. La ieşire o coada imensă de oameni care aşteptau liniştiţi să intre şi ei. Mi-a trezit un sentiment plăcut coada aia deşi, din cauza ei am fost total descurajată să mai merg către alt muzeu din lista destul de lungă pe care mi-o arăta broşura. Mi-a trezit acelaşi sentiment ca atunci când mă duc la teatru şi văd sala plină-ochi. Uite, domnle, îmi zic în acele momente, că mai sunt şi bucureşteni care se duc să se culturalizeze, pe lângă cei Bamboo/manele-adicted care sigut nu au călcat în viaţa lor printr-o sala de teatru sau expoziţie.

Astăzi e ziua porţilor deschise la Cotroceni. Am auzit că e coadă, dar îmi iau inima în dinţi şi mă duc. Dacă nu pot să intru, măcar traversez şi mă plimb prin Grădina Botanică.

Microsoft se jură că Yahoo! nu mai pupă nimic

Interesante ieşirile lui Gates din zilele astea. CNN scrie că, prin gura lui Bill, Microsoft este hotărât să continue bătălia cu Google pe cont propriu, fără Yahoo!. Personal am două întrebări:

1. Microsoft nu reuşeşte să acopere golul de imagine creat prin retragerea lui Gates şi atunci îl mai cheamă din când în când ca să mai declare câte ceva ?

2. Prin declaraţiile recente încearcă să coboare acţiunile Yahoo! la bursă ca să vină apoi cu o contraofertă mult mai convenabilă pentru MS decât cea de acum 3 luni?

Vom vedea…

Ştiri de 3 lei

Scrie Realitatea astăzi pe site o măreaţă ştire care ar trebui să facă să vibreze inima oricărui bucureştean cu maşină care e nevoit să suporte zilnic traficul de coşmar al oraşului.

Ştirea e preluată de pe NewsIn şi iată ce scrie în ea: “Primele semafoare “inteligente” din Capitală vor funcţiona, de astăzi, începând cu ora 12, în 140 de intersecţii de pe ruta Piaţa Victoriei-Tineretului”. Adicătelea, la NewsIn au ieşit la numărătoare 140 de intersecţii între Victoriei şi Tineretului. Iar cei de la Realitatea i-au crezut pe cuvânt. Baftă, băieţi, da’ atenţie cu ştirile pe scări că se fac bucăţi până ajung online

Bulgarski experience

Plec zilele trecute către Nisipurile de Aur într-o deplasare pur de business (seminar, nu teambuilding :P).

Mai fusesem şi anul trecut la bulgari, tot cu firma, da’ pentru un eveniment mai distractiv. Apropos, se pare că românii sunt tot mai atraşi de companiile de turism să organizeze diverse chestii la vecini (seminarii, conferinţe, teambuildinguri etc). Probabil că preţurile reduse şi discounturile grase îşi spun cuvântul. Nu îi condamn deloc pe cei cu agenţiile pentru că totuşi sunt şi ei într-un business.

Alegem drumul prin Vama Veche, cu autocarul. Pe autostradă toate bune şi frumoase. La ieşirea de la Cernavodă, un tir răsturnat dă traficul peste cap. Oamenii se chinuie să avanseze cum pot, inclusiv prin blocarea nesimţiţilor care depăşeau coloana ca să îşi înfigă mai încolo boturile maşinilor în faţa altora care nu au chef decât să ajungă la destinaţie fără incidente. Coada se întindea pe toată lungimea buclei de drum, traseul era deviat prin Cernavodă iar până la Constanţa şi după infern. Bară la bară la 40-50 km/oră. Ghinion :(, zic.

Ajungem în cele din urmă la bulgari, la vamă. Trecem repede şi o luăm cătinel către Nisipuri. Drumul prost da’ nu ca anu’ trecut când am făcut slalom printre parcelele de drum decopertat, de parcă tocmai ce trecuse pe acolo un bombardier. Câteva petice pe ici pe colo făceau drumul European bulgăresc circulabil, cu viteză nu foarte mare însă. Ajugem în Nisipuri pe la 8 seara.

Tot drumul, de la vamă până în staţiune, am încercat n variante de conectare în roaming la una dintre reţelele GSM locale. Pauză. La fel şi la ceilalţi posesori de roaming Orange. Cu chiu cu vai am reuşit să dăm telefoane acasă după cel puţin două ore de chin, butonat prin setări, pornit şi repornit telefoane şi umblat pe la diverse ferestre în speranţa a două liniuţe mici mici de semnal. Acum nu ştiu ce nu mergea bine, Orange-ul nostru, reţelele lor, telefoanele… Totuşi având în vedere că la Giurgiu mi-a sărit telefonul direct în reţeaua bulgarilor fără să fi trecut graniţa, am o vagă bănuială că e ceva între Orange-ul nostru şi antenele reţelelor bulgăreşti care parcă lipsesc cu desărvârşire din zona multlăudatului litoral învecinat cu noi.

La hotel (Melia Grand Hermitage, fost Kempinski, 5 stele), două fătuci făceau checkin pentru aproape 30 de persoane. Le-a luat aproximativ o oră. Şi nici nu ştiau ce le aşteaptă a doua zi când urma să le vină în teambuilding un grup de 250 de programatori români :D.

Recunosc că nici în ţări mai vestice nu stă tot personalul de la recepţie drepţi, la post, la ora 8 seara, dar zăpăceala bulgăroaicelor era atât de mare încât la jumătate dintre membrii grupului nostru au uitat să le înapoieze documentele de identitate, inclusiv mie .

Câteva aspecte bune vis-a-vis de hotel: camerele foarte mari, patul uriaş (cel puţin în camera în care am stat eu), televizor LCD, sonorul de la televizor era difuzat şi în baie, în cazul în care voiai să asculţi muzică sau ştiri, la prima oră a dimineţii. Regimul hotelului este all-inclusive şi poţi avea acces şi la spa căci de plajă nu prea poate fi vorba încă. Masa super bună, meniul destul de diversificat.

Minusuri, luate aleatoriu: toate cafenelele din hotel luau ultima comandă pe la ora 10.30 şi nu te lăsau să stai pe acolo mai mult de 11.00, în cameră nu găseai papuci de baie şi nici halat deşi parcă la 5 stele te cam aştepţi să le ai, bulgăroaicele de la recepţie mai rupeau ceva engleză dar personalul din restaurant şi cafenele nu prea. Piscina interioară, deşi acoperită, era aproape inutilizabilă din cauza temperaturii foarte reci.

În rest, dată fiind şi perioada din an în care am fost acolo, staţiunea era cam ca un mare şantier. Nici bulgarii nu sunt foarte pregătiţi să primească turişti şi având în vedere amploarea lucrărilor nici nu cred că vor fi până la 1 iunie.

La întoarcere, probleme în vamă. Pentru că nici bulgăroaica de la checkout şi nici eu nu ne-am prins că al meu card de identitate rămăsese acolo încă de la checkin, vameşul bulgar nu mă lăsa să trec graniţa. Pe bună dreptate. Nu aveam cum să îmi dovedesc identitatea decât cu permisul de şofer care nu contează în asemenea cazuri. Mă rog, s-a rezolvat cu o şpagă de 20 de euroi pe care nici măcar nu am dat-o eu .

Back in Romania. Huuhh. M-aş mai duce la bulgari doar ca să îmi duc prinţul consort să vadă Cap Kaliakra (un loc deosebit de frumos) şi Balcicul, aşa într-o excursie de o zi. Poate la vară când mergem la 2 mai :).

Cum vinde emagu’ Canon EOS450D când se mută

Vrea omu’ să-şi facă upgrade de cameră foto. Intră pe eMag, găseşte un Canon EOS450D cunoscut şi ca Rebel XSI, face comandă că e mai ieftin la ei, plăteşte vreo 3000 de RON şi aşteaptă produsul.

Vede pe site că emagu’ este în mutări deci acceptă o livrare întârziată, da’ minunaţii vânzâtori sau ambalatori de la magazinul menţionat sunt pregătiţi cu alte surprize şi anume să livreze aparatul foto fără manual de uzilizare în cutie şi cu un singur amărât de CD reinscriptibil, probabil făcut de ei pe genunchi în timp ce îşi mutau rulota din Semănătoarea în Crângaşi.

Atenţie, rebel XSI nu este un amărât de point and click la care să îţi dai seama instant unde e butonul-cheie, ci un DSLR. Îţi ia ceva timp să înveţi cum să-l foloseşti chiar şi cu manualul în faţă. Iar CD-ul cu software … măcar original să fie, că doar nu or fi luat aparatul direct de pe vapor, la negru.

Probabil că vina nu e în totalitate la emag da’ ei l-au vândut…aşa că i-aş întreba: domnilor, în câte zile credeţi că poate un om normal să înveţe să folosească un Canon Rebel XSI pe care l-a cumpărat de la voi fără manual? Facem un pronostic?