Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2010

De mii de ani îmi doresc să pot să plătesc taxele online sau să completez diverse cereri, declaraţii formulare pentru statul român şi să le trimit sau obţin prin intermediul Internetului.

Cred că e singurul lucru pe care mi-l doresc cu ardoare de la statul român, în afara unor străzi fără gropi şi pe care să poţi circula cu o viteză zic eu decentă de 40-50 km/oră.

Zilele trecute ce-mi aud urechile? Că se pot completa online declaraţiile privind veniturile. Pentru că tocmai discutam cu un colaborator de adeverinţe şi fişe fiscale, am ciulit mai bine pavilioanele şi am înţeles că nu era o glumă.

Astăzi mi-am amintit să verific pe site-ul Ministerului de Finanţe care, apropos, s-a schimbat dar arată mai rău decât înainte. Partea bună e organizarea. Găseşti uşor linkul care duce, spre exemplu, la ANAF.

De aici începe însă experienţa românească:).

Site-ul ANAF nu funcţionează pe Chrome şi nici pe Firefox. Numai pe Internet Explorer:).

Când ajungi pe pagina cu trimiterea online a declaraţiilor fiscale ţi se explică pe paşi cum funcţionează sistemul.

1. Te duci la o firmă recunoscută de ANAF şi îţi ei certificat pentru semnătură digitală. Să zicem că sunt de acord cu asta, pentru că altfel nu ai cum demostra că ăla care depui declaraţia eşti tot ăla din buletin. Dar oricum, deja de la primul pas ieşi din sfera online-ului şi intri în cea a minunatelor şi prăfuitelor străzi bucureştene. Căci, da, ANAF nu recunoaşte ca furnizori de semnătură digitală decât 3 firme mari şi late, toate din capitală.

2. După ce devii fericitul posesor al certificatului, te duci matale pe site la ANAF şi descarci de acolo un formular pe care îl printezi, îl semnezi şi îl ştampilezi (în cazul persoanelor fizice nu cred că e cazul totuşi:) ) şi te prezinşi frumuşel cu el la administraţia fiscală de care aparţii. Rostul acestui pas chiar nu îl înţeleg. E ca la BRD când trebuie să te duci la sucursala unde ai deschis contul BRD Net ca să declari „beneficiarii” către care vrei să plăteşti diverse. Cum ar fi alt cont de-al tău la altă bancă:).

3. Te întorci acasă şi aştepţi să îţi vină pe email confirmarea că poţi folosi minunatul servciu de depunere online a formularelor.

4. Descarci, completezi şi semnezi digital formularele care te interesează, le trimiţi la fisc şi aştepţi să vezi dacă ajung.

Care va să zică, de ce să nu fie uşor când poate fi foarte complicat? De ce să nu poţi să ai un soi de identitate online unică (ca un fel de buletin valabil pe net – Open ID?) cu care să te legitimezi peste tot, cu care să poţi semna peste tot, când poţi să faci nşpe drumuri offline ca să ajungi să declari anu’ ăsta cât ai câştigat anul trecut? Şi la anu’ probabil o vei lua de la capăt, căci, deh, în România sigur se schimbă ceva până atunci.

Later edit: pentru referinţe accesaţi http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/instructiuni/instructiuni2.0.htm

şi http://www.anaf.ro/public/wps/portal/!ut/p/c1/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3hvcw-XUE8TIwODMDNXAyNzE9cAozAXQwMDE_1wkA6zeC9jU8sQZzMXM8sALzcDI2NXy1BPYxdjAwNziLwBDuBooO_nkZ-bql-QnZ3m6KioCADHPpKn/dl2/d1/L2dJQSEvUUt3QS9ZQnB3LzZfSjM1OVRDNkQ2SDA0MTAyUkU2RkkwMTAwSzM!/

Observaţi şi linkurile câţi kilometri au:).

Read Full Post »

Scriam acum aproape un an despre cum se poate obţine certificatul de cazier, de la Poliţia bucureşteană. Acum câteva zile aveam nevoie de unul nou, pentru că acela vechi era valabil numai 6 luni.

Speram că s-a schimbat ceva între timp, că doar a trecut un an de când mi-am pierdut câteva ore bune din viaţa mea, distribuite pe mai multe zile, ca să fac rost de o banală hârtie. Am rămas doar cu speranţa.

Având în minte aproape neştearsă lecţia învăţată anul trecut, am plătit acum câteva zile la Trezorerie taxa de urgenţă pentru eliberarea cazierului. Apoi prinţu’ consort s-a dus primul la secţia de care aparţinem şi a primit cazierul pe loc, căci, deh, e bucureştean din născare.

Eu m-am dus în aceeaşi zi la altă secţie, pentru „provinciali”. Urgenţa, în cazul meu, a fost rezolvată în 3 zile lucrătoare, fără cea în care am depus actele, deci în 4.

A, s-a schimbat ceva de anul trecut şi până acum. Taxele. Taxa de urgenţă s-a dublat, de la 5 lei la 10 lei, iar la poliţie, când depui actele pentru certificatul de cazier, trebuie să plasezi funcţionarei de la ghişeu un timbru fiscal de 2 lei, nu de 1 leu.

Deci, să recapitulăm:

– cazierul se eliberează în regim normal într-o lună – nu am auzit pe nimeni să aştepte atât. Chiar mă întreb de ce nu e statul ăsta mai flexibil. Să pună o taxă oarecare, pentru eliberarea în regim normal în 3 zile, spre exemplu. Urgenţa să fie mai scumpă dar madama de la ghişeu să îţi dea hârtia pe loc, nu doar dacă eşti bucureştean. Ştiu, asta ar presupune o bază de date accesibilă la nivel naţional şi o informatizare serioasă a serviciilor de evidenţa populaţiei.

– statul a dublat taxa de eliberare a certificatului de cazier, dar taxa în cauză nu se poate plăti decât la trezoreria sectorului de care aparţii, care e oricum la mama naibii. Oare cineva de pe la finanţe a auzit de plata online?

– statul a dublat şi valoarea timbrului fiscal solicitat, dar acesta nu se poate achiziţiona decât de la un oficiu poştal, iar dacă nu ştii de dublare, te vezi trimis să mai achizionezi unul la cel mai apropiat oficiu poştal. Partea proastă este că oficiile poştale nu sunt deloc în apropierea secţiilor unde trebuie depuse actele.

În două zile, pentru două hârtii, am consumat cam aşa:

– juma’ de oră până la trezorerie, 10 minute căutat un loc de parcare, 10 minute plata şi obţinerea chitanţelor doveditoare a celor 20 de lei plătiţi

– 45 de minute de la trezorerie până la secţia de cartier, 5 minute căutat loc de parcare

– 10 minute pe jos până la poştă

– juma’ de oră petrecută la poştă pentru achizionarea timbrelor fiscale, căci era schimb de tură şi între 13.00 şi 13.30 nu era nimeni la ghişeu

– 10 minute drumul de la poştă la poliţie pentru depunere acte prinţ consort

– 10 minute stat la coadă la poliţie pentru depunere acte certificat cazier şi aşteptat eliberarea hârtiei

– 15 minute de acasă la secţia cealaltă pentru depunerea actelor pentru al doilea certificat de cazier

– 5 minute căutat loc de parcare, parcat maşina mai departe de secţie, mers pe jos 5 minute

– 10 minute stat la coadă, depus actele

– întors acasă, alte 15 minute

– după 4 zile, alte 15 minute până la poliţie, aşteptat la coadă alte 10 minute, ridicat certificatul

– înapoi acasă, 15 minute.

În total, pentru două hârtii banale, am cheltuit 24 de lei pe taxe, 3 ore şi 50 de minute din timpul nostru, vreo 30 km, 15 lei pe benzină.

Nu ar fi mai simplu ca statul să facă din toată tevatura asta un serviciu online unde să mă taxeze cu 50 de lei fiecare certificat, dar să mă scutească de umblatul după timbre fiscale, taxe de urgenţă şi alte asemenea porcării? Ştiu, poate mamaia de la Cucuieţii din Deal nu îl va accesa, dar oamenii ăştia care trebuie să se învoiască de la serviciu 4 ore pentru o amărâtă de hârtie şi care aduc mai mulţi bani statului, ar merita să respire mai liber printre hăţişurile birocraţiei autohtone.

Read Full Post »