Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2010

Îl tot urmăresc pe Isărescu de fiecare dată când apare public cu câte vreo declaraţie. Nu pot să nu remarc că, de când cu „înnecarea” Guvernului de la Bucureşti, Guvernatorul BNR nu face decât să „tuşească” avertismente. Şi parcă a îmbătrânit cu 10 ani în doar câteva luni. Uitaţi-vă la el cât de negru e, când îl vedeţi data viitoare la TV.

Vlad Petreanu a remarcat şi el şi are o explicaţie ce nu poate decât să ne pună pe gânduri.

Read Full Post »

Acest post este dedicat mai ales prietenilor cu care apuc să vorbesc din an în Paşte şi care, slavă Domnului, mai citesc pe blog ce mi / ni se mai întâmplă. Restul curioşilor să rămână doar dacă au ceva timp de pierdut căci ceea ce urmează e fie foarte plictisitor, fie mult prea personal şi nu înţeleg nimic necunoscând personajele despre care este vorba.

Copilul aka micuţa prinţesă, fostă teroristă şefă, micuţa urlătoare şi cine ştie ce alte porecle a mai avut ea în decursul primului ei an de viaţă, a ajuns să ne încânte cu câte un spectacol în fiecare seară când suntem amândoi cu ea acasă.

Nu mai avem nevoie nici de cinema, nici de teatru (mă rog, asta e aşa, o vorbă – apropos de teatru, dacă ştie cineva cum să fac rost de bilete la Oscar şi Tanti Roz de la Bulandra să îmi zică şi mie că vreau vreo 4 şi ştiu că se dau repede), nici de Seinfeld, nebun după tine sau cine ştie ce comedioară ieftină. La noi în casă cred că se poate turna o comedie în fiecare seară.

Să revin însă la micuţa prinţesă. La cei 1 an, 1 lună şi 17 zile pe care le deţine face următoarele chestii super importante:

– merge bine în picioare (prima dată a mers singurică pe la 10 luni şi jumătate), dar asta e deja banal

– se caţără singură în pat, dar şi asta e fumată pentru că a descoperit minunea exact când a făcut un an

– a învăţat să se dea jos din pat cu spatele, mai greu decât a învăţat să se urce, dar acum e expertă şi în aşa ceva

– a învăţat că aspiratorul scoate mizeria din nas şi aproape că îl aduce ea când se simte mai înfundată. După ce montez batistuţa bebeluşului la aspirator îşi bagă singură în năsuc partea care aspiră mucii. Ultima descoperire: firul ăla care dispare repede când ea e cu nebăgare de seamă se ascunde şmecher sub aspirator de unde poate fi extras dacă se opinteşte bine. Faza este că, dacă îl scapă din mână sau din ochi, el iar fuge. Ieri s-a tot chinuit vreo juma’ de oră să îl scoată din aspirator şi să îl întindă prin toată casa, spre amuzamentul maxim al părinţilor săi. 🙂

– a învăţat să pună rufele ei murdare la coş

– foloseşte un scaun mic drept scară ca să ajungă pe canapeaua din sufragerie transformată în patul nostru de campanie

– se urcă pe calul ei balansoar şi ştie să se dea şi jos prin alunecare sau coborând pe un picior, în lateral

Şi ultima mega-chestie pe care a învăţat-o: îşi suflă nasul în şerveţel. Ţin eu şerveţelul sau tati sau mamaia sau tataia, dar ea suflă. Incredibil. Făpturica a evoluat uimitor în ultimele luni:), iar mami şi tati nu-şi mai încap în piele de bucurie, ceea ce vă doresc şi vouă!

Read Full Post »

Care va să zică, am observat o grămadă de bărbaţi care nu posedă nevastă/amantă cu copil sau care nu au în întreţinere un copil, că se trezesc vorbind în ultimele zile la adresa indemnizaţiei de 85% din salariu, pentru creşterea copilului în primii 2 ani de la naştere. Şi m-am cam enervat, care va să zică. M-am enervat atât de tare, încât am şi gândit la un moment dat: să vă dea Domnul copii la care să plătiţi pensie alimentară! 🙂 Ca să vedeţi cum e.

Şi m-am gândit să fac un calcul pentru a ilustra care sunt cheltuielile cu un copil în primul an de viaţă (că la 2 încă nu a ajuns micuţa noastră prinţesă).

Deci, care va să zică:

În prenatal trebuie să cumperi bunuri în valoare de vreo 3000 de RON:

– una bucată pătuţ copil – minimum 200 de lei (sau poate se găsesc şi la 150) – noi am dat pe el parcă 300 RON.

– saltea pentru pătuţ – una din cocos, cea mai recomandată pentru spinarea copilului (şi credeţi-mă domnilor taţi că vrei să îi oferi copilului tău ce e mai bun) e pe la 200 RON (sunt şi mai scumpe). Cea mai ieftină, din burete, e la 70 RON.

– lenjerie pentru acelaşi pătuţ – un set cu tot cu protecţii de pat ajunge pe la vreo 200 RON. Găseşti şi la 400, dar şi mai ieftine. Ai nevoie de vreo două seturi. Unul îl iei în prenatal, al doilea, ceva mai târziu. Se găsesc mai ieftine şi oarecum mai proaste şi la IKEA. Parcă până în 100 RON. Deci poţi lua de acolo două bucăţi cu 200 RON.

– cărucior – noi am dat 1200 pe unul sport şi pe landou

– scoică de maşină, if necessary – 350 RON

– carusel pătuţ – de la 100 la 400 RON, să zicem. Noi am ales unul de 250 parcă.

– biberoane, sterilizator de biberoane, căci nu ştii dacă vei avea lapte sau nu şi mai ales cât. Pui vreo 150 RON pentru sterilizator. Un biberon cu tetină e vreo 20 RON şi ai nevoie de minimum 6. Deci 120 RON. Mai târziu vei schimba tetinele (8-12 RON bucata). La toate astea mai adaugi pompe pentru sân şi alte cele. Recomand un site specializat, pentru a vedea toate preţurile. În total ajungi bine peste 500 RON.

– lapte praf, dacă nu are mama lapte: cam între 20 şi 40 de lei cutia, depinde de marcă şi formulă. Un copil mănâncă într-o lună cam 8-10 cutii, până la diversificare. Asta înseamnă o cheltuială lunară de cel puţin 200 de lei.

– alte accesorii: cădiţă, şampon (se consumă cam o sticlă mare de Klorane la 2 luni sau chiar mai puţin), creme anti-iritaţii (2 bepanthene mari pe lună – 100 RON), pompiţă pentru nas, ser fiziologic, termometru de apă, termometru de corp, medicamente (să le ai în casă; multe sunt gratuite dar nu toate şi dacă nu le-ai luat în 48 de ore de la eliberarea reţetei le plăteşti oricum), aparat aerosoli, cântar (vreo 150 RON o balanţă simplă care însă se strică repede; 350 RON un cântar electronic) etc. Mărunţişuri aţi spune dar şi astea mai scot din buzunar la început vreo 1000 RON şi în celelalte luni după naştere cel puţin 200 RON în fiecare lună.

– pamperşi – o cutie mare (peste 100 bucaţi) pe lună – e peste 100 RON dar nu mai ştiu exact cât. O cheltuială care ţine până când îi cumperi oliţă şi învaţă să facă tot la oliţă (adică vreo 2-3 ani).

– şerveţele umede – consumul e de aproximativ o rezervă pe săptămână – minimum 60 RON pe lună

– haine de început: minimum 7 body (mai bune – cam100 RON setul sau de la hypermarket, mult mai proaste – 5-6 RON bucata), bluziţe, pantalonaşi cu botoşei, botoşei, costume – 500 RON minimum

– păturică, baveţici, prosoape, scutece (din finet, gata făcute sau doar finet pe care îl tiveşte bunica la maşina de cusut) – minimum 200 RON

– masă de înfăşat, cu sau fără mobilierul aferent – minimum 70 RON (doar salteaua pentru înfăşat), max vreo 350 cu tot cu suporţi şi alte accesorii

Şi m-am plictisit de câte am înşirat. Nu am pus jucăriile care nici ele nu sunt ieftine şi diverse alte articole pe care unii au norocul să le mai primească de la prieteni sau rude sau pur şi simplu binevoitori.

În total iese mult, vă spun sigur. Noi amândoi (eu şi prinţu’ consort) nu am reuşit să facem economii decât în ultimele luni şi asta pentru că am strâns din fund tare de tot.

Cât cheltuie însă statul şi pe ce? Uitaţi aici. E foarte ilustrativ.

Şi atunci, îmi pun întrebarea: câţi copii se pot întreţine într-un an cu 1000 de laptopuri şi 100 de maşini achiziţionate de stat la suprapreţ?

Sunt de acord că ar trebui să existe un sistem inteligent prin care părinţii să pună deoparte bani pentru întreţinerea odraslelor sau măcar un sistem fiscal care să stimuleze familia să aibă copii. Sunt, de asemenea, de acord ca perioada pentru concediul de creştere a copilului să scadă de la 2 ani la 1 an, spre exemplu. Dar până când toate acestea vor fi gata şi vor funcţiona, de ce să aruncăm cu roşii stricate în mame şi copii şi nu în cei care habar nu au şi nici nu îi interesează să pună la punct un sistem de asigurări sociale mai cu cap, domnilor?

__________________

Later edit: La sugestia unui amic, toţi banii calculaţi sunt NUMAI pentru întreţinerea copilului. Nu am pus la socoteală mamele care mai au şi ele nevoi, totuşi. În ipoteza unui bărbat deştept fără copii, indemnizaţia ar trebuie să fie zero, căci, deh, dacă ai vrut să faci copii, trebuie să pui bani deoparte, aşa, cam 10 ani, ca să te poţi întreţine pe tine şi pe copil, dacă tot ai chef să faci.

Read Full Post »

În zilele interesante pe care le trăim, am observat că manipularea este extraordinar de uşor de pus în aplicare. Ziariştii nu mai sunt ziarişti, ci nişte zvonaci fără minte. Surse îndoielnice au devenit brusc foarte credibile şi subiectele nu se mai verifică. La fel de brusc, blogul unui judecător care scrie că indemnizaţia pentru creşterea copilului se va reduce cu 15% este bun de pus în ramă pe prima pagină, atât la Hotews cât şi la Antena3.ro, deşi este singurul loc unde a apărut aşa ceva şi este singura sursă care livrează o astfel de informaţie.

Băi, nene, unde au dispărut toţi jurnaliştii din ţara asta? Sau nu mai e demult la modă să verifici informaţia aflată, întrebând mai multe surse?

Ori poate e mai uşor să dai online ceva ce ţi se comandă? Sau poate pe praful ăsta e mai profitabil să nu mai verifici, mai ştii?

______________________________________

Susţin:


Indemnizatia pentru cresterea copilului sa ramana 85% din salariu

Read Full Post »

Ce rost are să faci copii când e criză? Cred că aşa se întreabă alde Boc-Băse şi toată şleahta lor. Nu nene, pe timp de criză ne cumpărăm prezervative, luăm contraceptive, ne punem sterilete, căciula pe cap şi facem pe dracu în patru ca să nu iasă din toate astea copii. Intrăm eventual în meditaţie profundă care să ne potolească orice poftă de sex neprotejat că, deh, e criză şi statul nu are cu ce plăti pamperşii.

Idioata lege cu indemnizaţia de creştere a copilului de 600 de lei pare că se întoarce şi se răzbună. Pe cine? Pe tâmpitele de mame care au îndrăznit să dea naştere la copii şi îşi mai şi îngăduie să îi crească.

Acum, dacă stau şi fac o listă cu trebuinţele copilului meu de un an şi ceva ajung la o cheltuială minimă de 500-600 de lei / lună. Sunt convinsă însă că scot mai mulţi bani din buzunar.

o cutie mare de pamperşi – peste 100 ron (la hypermarket, că la farmacie e mult mai scump)

două creme de dat la fund – 100 ron

lapte praf – cam 5-6 cutii/luna – 150 ron

Deci, banii din alocaţia copilului (ăia 200 RON pe primii doi ani) s-au terminat deja şi am intrat în indemnizaţia de creştere (aia de 85% din venituri).

La strictul necesar de mai sus se adaugă: mâncarea (să zicem că de la o anumită vârstă şeruieşte supa şi tocăniţa de cartofi cu părinţii), jucăriile (una pe lună şi tot costă ceva), hainele (care trebuie schimbate la 3 luni, căci copilul creşte), încălţămintea (la fel ca la haine) plus … bona sau creşa sau grădiniţa (dacă nu ai norocul să ai pe cineva – bunicii, în speţă – pe aproape). Din când în când mai apare pe listă câte un vaccin, medicamente (nu toate sunt gratuite) şi consultaţii medicale. Căci, deh, copiii mai şi răcesc.

Totalul nu cred că îl poate calcula cineva cu exactitate. Şi orice cifre am aduce ca argument, pare că nu sunt suficiente pentru actualii guvernanţi, obsedaţi să taie de oriunde, numai de la gura lor nu.

Dar pentru că tot e musai să găsim soluţii (căci, deh, e criză de prin 2008, dar nouă acum ne-a ajuns cuţitul la os) mai bine ar fi poate să reducem concediul de 2 ani pentru creşterea copilului, la 1 an, în loc să îi trecem pe toţi la 600 RON, nu? Sau poate o lăsaţi mai moale cu deplasările şi misiunile economice în străinătate. Că de la începutul anului am primit zeci de astfel de invitaţii pe email şi ştiu sigur că sunt un prilej foarte bun mai ales pentru cei de pe la ministere să evadeze puţin din cotidianul lor prăfuit, către Thailanda, Japonia, China, Brazilia sau cine ştie ce insule exotice, cele mai potrivite pentru schimb de know-how. Know-how cum să cheltui sau să furi banii de la mamele cu copii şi de la pensionari.

______
Later edit:

Promovez:


Indemnizatia pentru cresterea copilului sa ramana 85% din salariu

Read Full Post »

Dacă am avut vreodată o obsesie în materie de dulceţuri, atunci aia a fost, cu siguranţă, pentru dulceaţa făcută de mama din cireşe amare. Când eram mică aveam acasă doi cireşi falnici. Atât de înalţi încât, din câte mai ţin minte, abia ajungeam cu mâna să iau cireşe de pe crengile de la poale.

Unul avea cireşe mari, negre şi mai dulci. Celălalt producea nişte bobiţe mici, cu sâmburi mari şi amare ca fierea. Mama întotdeauna făcea dulceaţă din cele amare. Ieşea o minunăţie. Mai făcea şi din vişine sau din alte fructe, dar nimic nu se compara cu dulceaţa din cireşe negre şi amare.

La un moment dat, de bătrâneţe sau ajutaţi de vecinii invidioşi, cei doi pomi mai bătrâni decât mine s-au uscat. De atunci nu am mai mâncat dulceaţă de cireşe amare. Într-un an a descoperit mama, în cămară, un borcan vintage. Era cam ca vinul ăla vechi, de nu-ţi vine să îl deschizi dar salivezi numai gândindu-te la aroma lui.

Am păstrat încă vreo juma’ de an borcanul până să mă hotărăsc să îl încep. Când am făcut-o am luat două linguriţe de dulceaţă şi l-am sigilat la loc, punându-l la loc sigur, departe de alte guri pofticioase. Doar prinţu’ consort a avut dispensă pentru a se atinge de el.

Acum aş da oricât pentru un borcan de dulceaţă de cireşe amare, numai că nu se mai găseşte. Am dat iama anul trecut printr-o grămadă de pieţe bucureştene în căutare de cireşe, convinsă fiind să-mi produc singură delicatesa. Nu am găsit nici urmă de cireşe amare. Toamna şi iarna am căutat dulceaţă prin târgurile de produse tradiţionale şi tot nimic.

În primăvară, tata m-a anunţat că a cumpărat un cireş amar, „de la moldoveni”. S-a prins. Nu se ştie însă dacă va fi amar. Vom vedea. Până când face el însă fructe (probabil la anu’), aveţi idee unde aş putea găsi dulceaţă adevărată de cireşe amare?

Read Full Post »

Citeam zilele trecute că iPad s-a vândut în numai 28 de zile într-un milion de exemplare. De două ori mai repede sau mai mult decât iPhone. Şi iPhone, după părerea mea, nu este nici pe departe cel mai bun smartphone. Probabil că nici iPad nu este nici pe departe cea mai bună tabletă.

Cum se explică atunci succesul celor de la Apple?

Steve Jobs este răspunsul. Cred că unicul răspuns. Brandul Steve Jobs a tras Apple în sus în ultimii ani, la greu. Chiar şi boala sa a avut impact asupra Apple. Orice spune Steve Jobs are impact asupra companiei şi a produselor. Un impact uriaş.

Da, e adevărat, inginerii de la Apple sunt inventivi, dar nu cred că sunt singurii, produsele sunt puternic promovate (marketing ar fi, de fapt, al doilea răspuns, după Steve Jobs), sunt bune dar nu extraordinare, dar brandul omului Steve Jobs face ca produsele, compania, conceptul iWhatever să fie iubit sau urât. Steve Jobs trage în sus Apple în ultimii ani. Steve Jobs a făcut să se vândă un milion de iPad în 28 de zile, ceea ce e greu de imaginat pentru orice altă companie, poate cu produse de 10 ori mai bune.

De ce oare? Pentru că oamenii sunt influenţaţi de oameni. Iar un brand personal e mai uşor de creat şi de crescut decât unui al unui produs tangibil şi mult, mult mai uşor decât al unui serviciu sau al unui produs intangibil. Şi Steve Jobs nu e singurul exemplu. Retragerea lui Bill Gates de la Microsoft a lăsat un loc pe care Steve Ballmer nu a reuşit să îl umple, deşi sunt convinsă că maşinăria de marketing de la Microsoft funcţionează în continuare impecabil.

Alte branduri personale de care îmi aduc acum aminte că au influenţat puternic compania şi produsele ar fi Richard Branson şi Larry Ellison. Şi nu sunt singurii.

Voi de ce branduri personale influente că aduceţi aminte?

Read Full Post »

Older Posts »