Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2008

Mi-am luat acum cateva luni un telefon Sony Ericsson P1i. Povestea achizitionarii lui, aici. In principiu l-am cumparat pentru email si internet.
Am ajuns insa sa il folosesc si pentru scris, destul de frecvent, actualizat blogul personal atunci cand nu am calculator cu internet pe aproape, dar si ca mp3 player si camera foto ocazional.
Ce merge super bine pe el:
– emailul: imi iau zilnic mesajele din inboxul de la serviciu in drumul catre birou. Economisesc astfel cel putin 15 minute cu trierea mesajelor nefolositoare.
– internetul. Am pus pe el Opera Mini pe care l-am actualizat ulterior. Nu sunt foarte fericita cu ultima versiune dar oricum e mult mai bun decat browserul default al telefonului. Cel mai tare feature este, de departe, zoom-ul: odata intrat pe o pagina web, poti face zoom fix pe portiunea care te intereseaza. Nu are insa doua niveluri de zoom astfel incat nu poti mari mai mult pentru a citi informatii scrise in tabele sau a vizualiza amanunte din diverse imagini. Unele pagini web nu sunr optimizate pentru Opera Mini si atunci chiar trebuie sa astepti pana ajungi la un calculator.
– scrisul. Pe P1i ai 3 modalitati de scriere: din tastatura qwerty, din tastatura cu butoane virtuale, folosind stylusul sau tot cu stylusul dar scriind de mana direct pe ecran. Telefonul are un soft de recunoastere a scrisului de mana foarte bun. Tastatura qwerty este ok desi scrisul nu-l poti realiza decat din varful unghiilor. Pentru texte mici eu folosesc scrisul de mana sau la tastatura de pe ecran. Pentru texte mai lungi, cum e acesta, cu qwerty e mai rapid.
Ce nu-mi place:
– faptul ca nu-l prea pot folosi ca mp3 player din cauza mufei de conectare care iese foarte usor de la locul ei
– faptul ca nu gasesc jocuri free si nici cu plata la orange. Telefonul vine cu 2 jocuri, dintre care cel de golf e mai interesant
– camera e destul de inceata si nu te poti baza pe ea pentru instantanee
– browserul lui default
– faptul ca nu ii pot pune flash player si nu am descoperit inca nici un program inlocuitor.
Alte chestii utile dar pe care nu am apucat inca sa le folosesc:
– scanarea de carti de vizita si introducerea contactelor on agenda
– gps-ul. Telefonul vine in cutie cu un modul gps si incarcator de masina.
Mi se pare deocamdata cel mai reusit model de la SE dar astept sa vad cat de curand si versiunea imbunatatita:)

Read Full Post »

2 mai. L-am descoperit pentru prima data acum 9 ani. Tot atunci am descoperit si Vama. In 2 mai ne cazam iar pentru plaja si masa mergeam in vama. Si saptamana de miere tot acolo am consumat-o. Tot in iunie, dar doi ani mai tarziu.
Am revenit apoi cu placere in 2 mai aproape in fiecare an. La Vama am renuntat demult caci devenise un loc pentru smecheri cu jipane pe care le parcau pe plaja. 2 mai scapase. Nu s-a ocupat nimeni sa-l salveze. Si nici sa il dezvolte asa cum ar trebui.
In cei 9 ani s-a mai construit o biserica, o farmacie si un cabinet medical. Si foarte multe vile fara vreun stil arhitectonic anume. E cam ca un balon cu aer cald: colorat pe dinafara si gol in interior.
Plaja, cu alge, firesc, da’ anu’ asta nimeni nu o mai curata. In primele zile nu era niciun cos de gunoi pe nisip. A aparut unul, nu stiu prin ce minune, dupa vreo 3 zile. Nici „naturistii” nu prea mai vin. Plaja nudistilor era „populata” cu maximum 5 corturi.
Si marea isi ia an de an tributul. In ultimii 9 ani a mancat 5-6 metri din plaja mica iar acum si dintr-o bucata din digul dinspre Vama.
Satul asta putea deveni o mica statiune cocheta. Dar n-a fost sa fie. Acum traieste doar doua luni pe an. In iulie si august. Mai respira la sfarsit de saptamana, odata cu invaziile corporatistilor de week-end.
La sfarsit de iunie, pe o vreme caniculara nu cred sa fi fost ocupate 30% dintre camere. Noi am stat cu 100 RON/noapte intr-o camera modesta, insa cu tv, baie proprie si terasa cu vedere spre mare. Am mancat bine doar la Margo. In rest, terasele fie nu erau deschise, fie nu aveau decat 2-3 feluri de mancare. Pentru 5 nopti de cazare si 4 zile jumate’ de plaja am platit cam 1000-1100 RON. N-am pus benzina. Recunosc insa ca, per total, am fost destul de dezamagita, chiar daca niciodata nu am avut asteptari prea mari. Probabil ca la anu’ vom lasa deoparte orice sentimentalisme si vom incerca alt litoral.

Read Full Post »

Drumuri ascunse (partea II)

La Adamclisi am facut un popas la monumentul Tropaeum Traiani. Am platit la intrare 12 lei pentru 2 adulti si 10 lei taxa de fotografiat. Am avut 2 surprize dupa ce am intrat. Prima: obiectivul este destul de bine intretinut. Chiar daca nu a beneficiat de cine stie ce investitii, parcul care adaposteste monumentul este super curat, bancile au copertine care te feresc de soare si cea mai mare surpriza e chiar ghidul. Da, la Tropaeum Traiani este ghid si inca unul foarte bun. Nu i-am retinut numele din pacate dar ii face extraordinar de mare placere sa le povesteasca turistilor intamplari istorice de pe vremea razboaielor dacice. Inca o surpriza am avut la iesire cand am constatat ca mai venisera in vizita inca vreo 6 masini cu turisti, aflati in drum catre mare sau casa.
De la monumentul de la Adamclisi am mers intins catre Mangalia si apoi 2 mai. Cu mare parere de rau ca acel drum linistit prin Dobrogea atat de pitoresca s-a terminat. Vineri o luam din loc. Sa mai descoperim drumuri demult uitate.

Read Full Post »

Drumuri ascunse (partea I)

Dobrogea. Sunt multe de spus si totusi putine.
Am plecat duminica din bucuresti. Dimineata si nu prea. Ne programasem sa o-ntindem pe la 7 de acasa. Da’, ca de fiecare data, calculele de cu seara nu se potrivesc si dimineata. Cu fiecare minut iti dai seama ca trebuie sa mai pui ceva in bagaj. O pereche de sandale de care uitasem, adidasii pentru eventualitatea in care ploua, tablele, trepiedul pentru poze cu apus caci pentru rasarit nu imi mai fac demult sperante:) Asa bagajele „terminate” seara ajung sa umple pana la refuz portbagajul. Argumentul suprem: las’ ca le cara masina.
Incuiem usa, trecem pe la banca pentru niste cash, oprim la o benzinarie pentru a verifica rotile si o luam catre autostrada. Aia care duce catre mare. Aici chiar am o dilema. A2 se numeste autostrada pentru ca are sensurile complet separate si poti sa fugi pe ea teoretic mai tare? Caci, in rest, nu prea seamana. Pe ultimii zeci de kilometri spatiile de service nu pot fi utilizate nici pentru o banala pana de tufis. Oricum, in rest, tocmai pentru ca esti pe autostrada, nu prea gasesti tufisuri. Asa ca daca te apuca ceva fie rezisti pana ajungi la prima benzinarie din Constanta,fapt ce este iarasi la mana sortii si a tirurilor rasturnate pe sosea, fie te tii pana ajungi la prima tufa care iti ofera un pic de „intimitate”.
Revin. De la iesirea de pe A2 am mers catre stanga, spre Cochirleni. Peisaj debusolant la prima vedere. Oricum, in afara de noi, nimeni nu mai optase pentru acel drum. Toti se ingramadeau catre Constanta.
Cochirleni e cam la vreo 10 km iar traseul nostru a mai inclus rasova, localitate pe malul dunarii, si adamclisi. Peisajul, desi total diferit de baraganul prin care trece autostrada, este aproape ireal cu cat te adancesti in Dobrogea. Drumuri ca o insiruire de panglici serpuitoare, strajuite pe ici pe colo de nuci, din loc in loc cate un sat parca uitat de lume. Inainte de Adamclisi, un indicator anunta brusc ca la stanga este cetatea. Mergi pe drumeag cu grija la inceput caci e putin mai rupt asfaltul si ajungi repede, pe dupa un deal, la poarta de est a cetatii dacice. In imprejurimi o singura casa. Linistea e atat de apasatoare incat iti vine sa vorbesti in soapta. Doar fauna locala e in mare agitatie. Poti sta cat vrei ca sa vizitezi ruinele. Nu te invadeaza cohorte cu turisti. Noi am pierdut pe acolo aproape o ora incercand sa ne imaginam cum decurgea viata in cetate acum aproape 2000 de ani.
Am plecat apoi catre Adamclisi …

Read Full Post »

AMR 2 zile

Duminică la prima oră vom fi deja pe drumul către mare. Cred că am o obsesie cu Marea Neagră. Am fost şi la bulgari, am fost şi la Mediterana … Da’ dacă e să aleg o mare parcă tot la noi, la 2 mai m-aş duce. Nu sunt deloc genul care preferă hotelurile de 4-5 stele cu all-inclusive. Îmi place să fiu liberă, să mă duc unde vrea neuronul meu înfierbântat de la soare, oricând şi fără restricţii.

În plus, nu am considerat niciodată că merită să cheltuieşti o avere ca să stai 5-6 zile cu burta la soare şi cu picioarele în apă. Ori, indiferent câte comparaţii am face, 5-6 zile de plajă, cazare şi masă pentru două persoane, nu te pot costa în Bulgaria, Grecia sau Turcia mai puţin de 300-350 de euro. Şi, come’on, mirosul de alge putrede nu prea îl găseşti peste tot:)

Anu’ ăsta, pentru că mergem cu maşina, ne-am gândit să facem un mic ocol în drumul către 2 mai. O vom lua pe la Adamclisi. Să vedem şi noi ceva din frumuseţile dobrogene atât de lăudate.

Revin cu detalii de acolo. Până atunci, bagaje şi mâzgălit hărţi…

Read Full Post »

Nişte ţărani

Au băgat în renovare pasajul de la Universitate care, într-adevăr, arăta jalnic. Îl renovează cu aşa spor că nu au fost în stare nici măcar să pună nişte plăcuţe pe care să scrie unde ieşi dacă urci scările. Ca urmare, dacă nu ştii pe de rost unde ajungi făcând prima sau a doua la dreapta după ce ieşi de la metrou, atunci ai multe şanse să nimereşti exact unde nu vrei.

Mi s-a întâmplat frecvent in ultimele luni şi de fiecare dată mă enervez. Că dacă ratez ieşirea nu am pe unde să traversez, deci trebuie să mă întorc tot în pasaj şi să încerc să mă orientez în labirintul de acolo.

Da’ apropos, domnii de la primărie ştiu că în pasaj nu lucrează nimeni? Niciodată când am trecut pe acolo nu am văzut nici picior de muncitor. Niciun fir de praf nu e clintit decât poate de vâjâiala trecătorilor nervoşi care nu înţeleg ce mai e şi gluma asta cu pasajul de la Universitate.

Read Full Post »

Meciul…l-am dormit

Nu vreau să vorbesc de fotbal dar iar o fac 🙂 Gata cu Euro 2008! Aseară am plecat în dormitor să-mi fac ritualul de citit după primul gol al Italiei şi eliminarea unui francez. Mi-a fost clar că Italia se califică. Mai ales că văzusem cum plimbă mingea ai noştri.

Am adormit înainte de începerea reprizei a doua. Dimineaţă mi-era şi mai clar că am pierdut. Nu trăsese nimeni cu artificii în cartier, cum se mai întâmplă la câte un meci în care avem ceva de spus. Semn că situaţia era portocalie 🙂

„Prinţul consort” a rezistat până la sfârşit şi chiar s-a „autoflagelat” cu tocşourile de după. Acum s-a liniştit. Iar eu chiar am câştigat nişte nopţi de somn înainte de 12 noaptea. M-am tot gândit zilele astea: ce le-o fi căşunat dom’le organizatorilor să programeze meciurile aşa târziu? Până şi jucătorii obosesc pregătindu-se toată ziua să joace. Doar s-a văzut.

Read Full Post »

Older Posts »