Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2008

O ţară nebună

Sunt din ce în ce mai convinsă că trăim într-o ţară nebună de legat. De legat şi de mutat pe Lună. Cu tot cu oameni, că poate le mai trece din ideile năstruşnice şi pun mâna să muncească şi mai lasă în pace speculaţiile imobiliare.

Ce m-a apucat? Mi s-a pus pata de câteva săptămâni să mă uit după anunţuri de vânzare de terenuri de prin jurul Bucureştiului. Că vine o vârstă şi parcă ai vrea căsuţa şi curticica ta şi nu o cutie de chibrituri la bloc unde nu ai loc de două dulapuri iar maşina e la mâna babuinilor de cartier.

So, am luat-o de la zero şi am început să bifez zone. Mai întâi pe net, apoi cu vorba printre colegii de serviciu şi apoi pe teren. Am trecut de la Săftica, la Fundulea, de la Fundulea la Popeşti, de la Popeşti la Ciorogârla şi aşa mai departe.

Concluzia, intermediară căci cercetarea de piaţă nu s-a terminat, este că trăim, după cum spuneam, într-o ţară nebună. La noi un teren de 1000 de mp nu poţi să-l iei cu 50.000 de euro decât dacă e în câmp, la peste 100 m de utilităţi pe care mai trebuie să dai o cârcă de bani dacă le vrei. Şi dacă vrei casă vrei şi utilităţi, clar.

Asta în timp ce un prieten îmi arăta case de pe lângă Cleveland, Ohio cu 50 si 60 de mii de dolari. Micuţe, cu 2 dormitoare, da’ totuşi o casă e mai ieftină acolo decât un teren la noi. O altă prietenă îmi povestea că şi în Germania îţi iei casă ok cu 50 mii de euroi.

Şi atunci cum mama naibii să nu te iei cu mâinile de cap? Că pe lângă teren te mai costă vreo 80.000 de euroi şi casa. Şi câte credite să faci într-o viaţă de om sau câte mătuşi trebuie să ai ca să îţi ajungă moştenirile? Şi până când?

Anunțuri

Read Full Post »

Acum ceva ani, un personaj arhicunoscut în peisajul IT&C local propovăduia reţeta sigură a reţelelor de cartier în Bucureşti şi, probabil şi aiurea, care urma să ducă la creşterea tumultuoasă a accesului la Internet în ţara asta în care nimeni nu investea într-o reţea metropolitană de fibră.

Nici acum nu se văd mari investiţii, dar nici reţelele de cartier nu mai sunt ce au fost odată 😀 Domnul mai sus nenumit nu a prevăzut şi finalul tragicomic al acestor reţele. Care se întâmplă să fie în două feluri: fie sunt cumpărate de alţi provideri mai mari, fie crapă din cauza propriei creşteri şi a faptului că mulţi dintre aceia care le-au fondat nu au nici cele mai elementare cunoştinţe de management.

Acum câţiva ani am intrat şi noi în grupul celor care au muncit la ridicarea „gradului de penetrare” a Internetului broadband în România. Da, ştiu că sună naşpa „gradul de penetrare” da’ şi la TV îl aud pomenit adesea şi întotdeauna înainte de 12 noaptea 😛

Carevasăzică, ne-am tras net de la PNZ, aka Power Net Zone pe vremea când, la 35 de lei pe lună, abonamentul era cu adevărat un chilipir. Ani în şir am funcţionat ok pe PNZ. Mai pica din când în când da’ ştiai că dacă suni un om tehnic pe mobil urma să vină în câteva ore, maximum a doua zi. Per total mergea foarte bine, uneori chiar mai bine decât netul de la serviciu.

Până când au început să crească. Şi creşterea asta s-a tradus nu în scăderea drastică a vitezei de transfer a datelor căci asta nu s-a întâmplat, cel puţin nu a fost atât de deranjantă, ci … ei, cum aţi ghicit? Da, creşterea lor nemaipomenită s-a tradus în scăderea calităţii serviciilor. Vara asta am stat fără net aproximativ o săptămână în iulie şi două săptămâni în august. De ce? Pentru că un întreg cartier este alocat la un singur om şi pentru că … aici e aici … echipmentele lor, cum ar fi switch-urile, sunt găzduite la utilizatori acasă. Deci, dacă crapă un switch şi gazda e în concediu, ciuciu net. Soluţii? Nu există. Trebuie să aşteptăm să se întoarcă omul din concediu.

Mai nou motivele se pot şi inventa. „Nu aţi plătit!” „Zău? Vin cu chitanţa, că doar e plătit pe câteva luni…”. După câteva minute s-au prins că avem dreptate. Au dat drumul la robinet doar cât să se actualizeze antivirusul. După care, ciuciu again. Sunat pentru a 9-10a oară în ultimele 10 zile. „Nu ştim de unde e. Îi vom comunica omului nostru şi vine el la dvs.” Da? Serios? Când? De luni până vineri între 10 şi 18? Simpatic program. Că sâmbătă şi duminică am tot stat pe acasă şi nu a apărut nimeni.

Sau să fie asta o strategie de a îi face pe abonaţi să renunţe şi să pişe pe el de net de cartier? Se prea poate. Cert este că noi renunţăm.

Şi dăm şi anunţ: „Familie cu domiciliul în Balta Albă, zona Ozana, pune la bătaie un buget de maximum 100 de ron/lună pentru net. Preferăm furnizor serios, cu program de lucru în afara orelor noastre de program, la care e nevoie de un singur telefon, maximum două pentru a reclama şi rezolva o problemă tehnică. Oricine e interesat, să lase un comentariu pe blog şi va fi contactat. Parol!”

Read Full Post »

Iama prin librărie

Zilele trecute am terminat de citit o carte. Nu mai ştiu exact care, că mi se tot întâmplă în ultimii ani să încep vreo 3-4. Mă rog, nici nu are importanţă ce am terminat de citit. Cert este că am terminat-o, m-am ridicat din pat şi m-am dus ţintă la biblioteca plină ochi de cărţi. Şi nu am găsit una de citit. Nu ştiu de ce, da’ niciun titlu nu-mi inspira nimic. Iar alea care îmi inspirau ceva deja le citisem. Culmea. Iar de Harry Potter chiar nu aveam chef 😀

Aşa că ieri dimineaţă m-am tezit cu o mare dorinţă de a merge într-o librărie. Una din aia tradiţională, în care umbli minute în şir printre rafturi şi răsfoieşti cărţi şi alegi cărţi şi renunţi la unele pentru altele care par şi mai potrivite pentru dispoziţia ta de cititor.

După mult timp am simţit nerăbdarea aia cu care mă montam în copilărie înainte să mă duc la biblioteca municipală (aşa se numea pe atunci) ca să împrumut un vraf de cărţi pentru o lună. Mai ţineţi minte bibliotecile acelea? Prima dată m-am dus cu mama acolo şi ţin minte că erau două camere, una cu cărţi pentru copii şi una cu cărţi pentru adulţi. Cât am tânjit să treacă anii mai repede ca să am acces la cea pentru adulţi…

Revenind…mi se întâmplă să-mi comand cărţile de pe net pentru că e foarte comod. Singura problemă este că, de obicei, nu intri în posesia lor imediat ci trebuie să aştepţi câteva zile până când magazinul ţi le livrează. Ieri nu mai aveam răbdare şi mi-am dat întâlnire cu „prinţul consort” la Eminescu, librăria Eminescu de la Univeritate. Deşi o umbră a ceea ce era odată, librăria asta încă îţi mai dă senzaţia că eşti un mic şoarece de bibliotecă 😀

Am plecat de acolo cu o ţoşcă plină cu cărţi, cu vreo 140 de lei mai puţin pe card dar cu mulţumirea că am ce citi în următoarele măcar două luni. După care mi-e clar că trebuie să fac revoluţie prin bibliotecă ca să scap de câteva dintre titlurile alea neinspirate 😀 Apropos, ştie cineva unde aş putea să le duc?

Read Full Post »

Twitterisme

Mi-am făcut acum câteva zile cont pe Twitter. Mai mult ca să văd ce e cu el. Nu postez foarte des. Astăzi dimineaţă însă, când să văd ce mai scriseseră alţii, puf…Mesaj de la balenuţă: Twitter is over capacity. Too many tweets! Please wait a moment and try again. Da. S-o credeţi voi că mă mai întorc astăzi.

Ţin minte da’ nu stau acum să scotocesc pe Google, că dăduseră unii o căruţă de bani pe o halcă de balenă. Acum cred că le stă în gât, mai ales că Twitter dă cam des acest gen de mesaje.

Read Full Post »

De cât timp stau în Bucureşti m-am obişnuit cu o chestie: unii repară, alţii strică şi apoi uită să mai repare. Se întâmplă peste tot. Sau, dacă totul e varză, nimeni nu se apucă să repare da’ nici să deranjeze haosul.

Când am venit din concediu, am observat că lângă metrou Pipera se apucaseră cei de la primăria lui Onţanu să amenjeze două mini părculeţe de o parte şi de alta a staţiei. Au lucrat la părculeţe vreo săptămână şi ce le-a ieşit era destul de simpatic.

Nu cred că a trecut o lună şi luni seară când plecam de la birou am constatat cu amuzament că o nouă echipă de muncitori era prezentă la faţa locului. De astă dată ca să sape o groapă uriaşă sub dalele şi băncile abia aşezate. Deja mă resemnasem cu urâţenia cartierului de business aşa că acum, o groapă proaspătă în loc de părculeţ nici măcar nu mă mai tulbura.

Ieri seară însă am rămas mască. După doar două zile, minunata groapă era astupată. Şi nu doar atât, dar nici măcar nu se cunoştea că ar fi existat vreodată acolo. Dalele erau la locul lor, la fel şi banca sub care se săpase. Şi nici urmă de pământ. Nu ştiu cum au făcut da’ se pare că se poate 😀

Read Full Post »

În ultimele două ocazii când am comandat un gadget am avut tot felul de surprize. Ba GPS-ul nu vedea satelitul:D, ba ecranul tactil de telefon nu era tactil. Aşa că, pentru o perioadă de câteva luni m-am lăsat de sportul ăsta.

Joi seară însă am comandat de la PCfun o consolă Sony PSP iar de la eMag nişte joace. Consola a venit astăzi. Joacele încă nu, probabil că nu sunt pe stoc. Da’, chiar şi aşa nu m-am putut abţine să nu butonez ceva la consolă. Surpriză. Am fost în stare să fixez chiar şi ora şi ziua 🙂 Oricum, doar atât puteam să fac cu ea. Da’ totuşi, nu m-am mai încurcat prin butoane…că, deh, ăştia de la Sony s-au gândit să scrie pe ecran ce trebuie să faci.

Revin cu noua experienţă a gamerului de PSP în curând, deşi pun pariu că după ce vin şi jocurile, numai amprentele „prinţului consort” vor fi pe ele 😀 Da’ las’ că o prind eu liberă când se duce el la înot:D O să vadă ea ce războiae cu wormşi o să ducă.

Read Full Post »

Peripeţii de c’mons

După o aşteptare de 4 luni, C’monşii mei au ajuns, în sfârşit, la mine. Scriam mai demult despre povestea păpuşelelor din campania pentru Opel Corsa pe care le-am comandat pe 30 aprilie şi care au ajuns la mine astăzi 15 august… Au făcut pe drum aproape 4 luni!!!

Şi probabil că nu ar fi ajuns dacă nu apelam cu curaj la Opel Gmbh şi dacă nemţii mei nu ar fi fost mai nemţi decât nemţii lor.

Niciodată nu mi s-a întâmplat să comand ceva online şi să nu vină. Şi mai mult decât atât, să nu primesc nicio veste, nici măcar prin email, de la magazinul unde am dat comanda. Şi comand online de câţiva ani buni.

După intervenţia celor de la Opel, s-a descoperit că transportatorul era de vină că nu livrase pachetul şi, ca urmare, au trimis din nou produsele. Bine, toate în afară de unul care nu mai era pe stoc. Şi, colac peste pupăză, l-au trimis a doua oară cu UPS şi tot era să nu ajungă. Că degeaba am completat eu adresa corectă când am dat comanda dacă magazinul nu a fost în stare să o comunice corect către transportator. Mă şi mir prin ce minune a dat UPS de mine când adresa pe care ei o aveau era doar pe jumătate corectă, şi anume doar partea cu strada şi numărul.

Read Full Post »

Older Posts »