Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2008

Un an fără crize vă doresc!

Tuturor cititorilor mei le doresc un an 2009 fără crize 🙂 Crize biliare de la mâncarea de Crăciun şi de Revelion. Crize hepatice de la băutura servită în acelaşi interval de timp. Crize oculare de la artificiile prost fixate în pământ. Crize financiare de la ratele la creditele ipotecare pe 30 de ani. Crize de orice fel.
Vă doresc să nu se lipească niciuna din-asta de voi. Dar asta înseamnă să fiţi cumpătaţi în toate. Ceea ce sunt sigură că nu veţi face 😀 .
Mizez pe stomacul vostru forte, pe ficatul rezistent şi pe nervii tari. Asta vă doresc. La anu’ să fiţi sănătoşi fizic (mai faceţi şi sport, nu fiţi leneşi!), mental (lăsaţi-le încolo de griji; întotdeauna există un plan de backup) şi financiar (munciţi serios ca să vă păstraţi jobul, ca să aveţi de unde plăti ratele la bănci şi lăsaţi-le încolo de credite că nu e neapărat necesară o maşină nouă sau o casă într-o zonă rezidenţială foarte scumpă).
După cum vedeţi nu prea mă pricep la urări. Hai noroc şi să ne vedem/citim cu bine în 2009, adică peste mai puţin de o zi. Iar celor pe care îi cheamă Vasile le doresc musafiri veseli:D !
Update: nu-mi trimiteţi SMS-uri!!! Ştiu că vă gândiţi la mine şi asta îmi este de ajuns 😛

Anunțuri

Read Full Post »

Coşmar la Auchan

Urăsc aglomeraţia. Din acest motiv îmi fac toate cumpărăturile pentru vacanţa de Crăciun şi Anul Nou cu cel puţin două săptămâni înainte. Chiar şi bradul îl achiziţionez cu o săptămână sau două înainte de ajun. Anu’ ăsta, spre exemplu, Moşu’ le-a adus cadouri socrilor mei prin noiembrie. Pentru ai mei am făcut provizii cam pe 1 decembrie. Bradul l-am împodobit cu mai mult de o săptămână înainte de Crăciun. Pentru „prinţu’ consort” am comandat ceva pe Internet.
Cum de Crăciun mergem la ai mei iar de sarmale, piftie, cârnaţi şi ciorbă se ocupă mama şi tata, nu-mi rămâne de obicei nimic de cumpărat în perioada în care trei sferturi dintre bucureşteni se îngrămădesc prin magazine.
Da, dar ce nu am luat în calcul anul ăsta este că Revelionul îl vom petrece în doi, eu şi „prinţu’ consort” ca doi porumbei. Acasă. Iar acasă trebuie să facem şi ceva mâncare căci sarmalele de la mama s-au terminat. Aşadar, de dimineaţă devreme, mi-am luat Good Food-urile la răsfoit şi am întocmit un meniu uşor pentru două persoane. Da, dar meniul are nevoie şi de alte ingrediente decât ce am eu prin casă, aşa că a fost nevoie imperioasă de o vizită la super/hyper market.
Cel mai apropiat tocător de nervi şi bani este Auchan. Aşa că pe la 10 şi ceva, cu lista în mâini, parcăm la Auchan. Parcarea subterană relativ liberă. Semn bun. Urcăm şi intrăm pe la raioanele cu electronice. Trecem pe la obiecte de curăţenie, apoi în goana mare (v-am spus doar că nu suport aglomeraţia), ajungem eu la cosmetice, „prinţu’ consort” la electrice, pentru a ne întâlni mai apoi la produse alimentare unde s-a şi rupt filmul.
Posesorii maşinilor din parcare, aparţinătorii lor, totul multiplicat de 3-4 ori. Cam aşa arăta zona alimentară din Auchan, înainte de 11. Coadă la mezeluri, coadă la cântărit fructe şi legume, coadă la peşte, coadă la carne de porc. M-am lipsit de peşte, am stat 20 de minute la coadă la cântărit. Iar pentru nişte brânzeturi, fructe, legume şi lactate am fost călcată în picioare, la propriu, lovită cu cărucioare de zeci de ori, înghiontită de sute de oameni grăbiţi, m-am împiedicat de zeci de cască gură, a trebuit să fac slalom printre rafturi ca să agăţ ca prin minune câteva cutii de bere. Cu alte cuvinte mi-am făcut un miliard de nervi în interval de aproximativ o oră.
Am plecat cu un car de nervi, pufnind şi blestemându-i pe toţi ăia care şi-au lăsat aprovizionarea pentru petrecerile de Revelion pe ultima sută de metri şi care o ard prin magazine în loc să se ducă la muncă sau la munte. Am plecat, de asemenea, cu jumătate de listă bifată pentru că o mare parte din ingredientele de pe listă nu le-am găsit. Aşa că a mai fost nevoie şi de un drum la Mega Image-ul din Titan. Unde am găsit aproape tot şi unde era mult mai lejer. Unde nimic nu trebuie cântărit şi totul e în regim de autoservire. Fără îmbrânceli şi fără un du-te vino brownian în care ţi se pare că tot cartierul a învăţat arte marţiale full contact special pentru a face faţă agomeraţiei din hypermarket.
Oricum, prin Auchan nu mai calc vreo câteva luni de acum încolo. Mă mut cu cumpărăturile la Real şi la Mega Image. Da’ şi la Real trebuie să îmi amintesc că nu mă duc noaptea sau sâmbăta seara căci nu găsesc nimic. Iar la anu’ promit să-mi fac meniul de Revelion din noiembrie 😀

Read Full Post »

N-am pomenit un drum spre Moldova mai liber ca de Crăciunul ăsta. Şi la dus şi la întors. Cred că toţi bucureştenii au plecat către Valea Prahovei şi o ard conştiincios la Poiana, la Sinaia sau la Predeal. Ard benzina, evident, la coadă la pârtie. Că nu se poate altfel, decât cu maşina în gura pârtiei. Că deh, şoferul are şi pasageri iar pasagerii se gândesc că după un pic de schiat printre paharele cu vin fiert or să fie prea obosiţi ca să mai coboare până la maşină. Aşa că, dacă se poate, maşina trebuie să fie cât mai în buză. Nu e loc? Dar care e problema? Ce, ei nu sunt obişnuiţi din Bucureşti cu bătaia pe câte un loc de parcare?
Păi să vezi când aduc ăştia de la Mitropolie niscaiva moaşte cum parchează credincioşii în bara vecinului din faţă. Păi dacă în vremuri de adâncă pioşenie e aşa, la distracţie e şi mai şi. Ce contează că dacă o laşi în drum trece vreunul, şi el strâmtorat de traficul din Poiana Bucureştiului, şi o zgârie uşor pe portiere? Se face pe Casco, la anu’. Noi să fim sănătoşi, să mâncăm, să bem şi să ne distrăm.
Dragi bucureşteni, să ştiţi că în ţara asta s-a inventat şi altceva decât Valea Prahovei. Pe bune. Există Moldova, există Dobrogea, există Banatul, există Ardealul. Numai bune de populat în vremuri de sarmale şi cârnaţi. A, nu sunt trendy pentru că nu au pârtie? Atunci îngrămădiţi-vă voi în Poiană ca pe Magheru. Nu am nicio problemă. Prefer şosele goale. Pe bune. Staţi acolo de tot. Adică şi în restul anului. Că acum poţi să circuli prin Capitală. Nu stai la stopuri cu orele pentru că nişte idioţi sunt prea orgolioşi ca să respecte regulile.

Read Full Post »

Electrica 2.0

E 23 decembrie. Mă rog, era. Venim acasă, pregătiţi sufleteşte să ne facem bagajele pentru a doua zi. Trecem pe la cutia poştală în drumul către apartament şi scot de acolo factura la curentul electric.
Ajungem sus. Lăsăm cele câteva plase cu ultimele cadouri achiziţionate şi factura pe frigider, ca de obicei.
După vreo jumătate de oră îmi zic „Hai să plătesc şi factura dacă tot a venit”. Ca de obicei, prin home bank. Când mă uit pe factură văd că am o plată restantă de vreo 100 de lei. Lângă factură găsesc o somaţie de plată cu ameninţarea întreruperii curentului electric din data de 3 ianuarie 2009.
Minunat! Asta mi-ar mai lipsi. Să-mi taie curentul de anul nou. Intru pe home bank. Caut extrasele, mă uit în ele şi descopăr ceea ce ştiam deja. Ambele facturi de 50 de lei fuseseră plătite. Una în octombrie şi una în noiembrie. Şi atunci, ce mama naibii s-a întâmplat?
A doua zi dimineaţă, în ajunul Crăciunului, sun la bancă. La bancă nimeni. Call centerul era pe robot şi timp de vreo 7-8 minute nu a răspuns nimeni. Habar nu aveam oricum dacă ING-ul mai lucrează pe 24.
Pun din nou mâna pe telefon şi sun la Electrica. Acum Enel Muntenia, parcă. Vorbesc cu un nene şi îi explic cum că eu am plătit factura prin bancă şi totuşi mi-a venit acasă somaţie de plată. Mă îndeamnă să trimit dovada plăţii prin fax. Îi explic că nu am fax acasă şi că tocmai mă pregătesc să plec în vacanţă şi că tot ce am de la bancă este un ordin de plată în format PDF pe care îl pot trimite prin email. Omul, extrem de înţelegător şi probabil mişcat de posibilitatea să rămână cineva fără curent la două zile după anul nou, îmi face legătura la contabilitate.
Şi aici începe minunea.
„Bună ziua, doamnă!”, zic. „Sunt cutare, am plătit ultimele două facturi prin home bank la ING şi am primit somaţie de plată în care este menţionat şi faptul că mi se va întrerupe furnizarea curentului electric pe 3 ianuarie dacă nu plătesc.”
„Păi haideţi să vedem ce s-a întâmplat”. Şi de aici încolo discuţia a curs extrem de firesc, mai firesc decât mă aşteptam. I-am spus codul clientului, i-am spus data când am efectuat plăţile, le-a bifat ca fiind plătite. Fără să îi trimit vreun email sau vreun fax. Şi mi-a şi explicat ce se întâmplase. La transferul banilor din ING nu apăreau toate datele înscrise de mine în câmpul cu detaliile plăţii. Iar ce nu apărea erau fix ultimele cifre ale codului de abonat.
Deci se poate! Doamnei îi doresc un an pe măsura amabilităţii ei 🙂

Read Full Post »

Da, moşul mi-a adus un mouse Logitech pentru laptop. Şi nişte mănuşi din piele moale pentru condus 😀 . Dar nu despre ele este vorba ci despre mouse.
În urmă cu câteva luni, am cumpărat la repezeală din Auchan un mouse mic pentru laptop. Era Genius şi costa vreo 40 de lei parcă. L-am cumpărat pentru că pur şi simplu aveam urgent nevoie de el.
Astăzi am primit un mouse Logitech VX Nano, cordless laser. M-a dat pe spate, înainte să îl folosesc cu adevărat :D.
Păi în primul rând, am găsit în cutie baterii, un receptor de băgat în laptop un pic mai mare decât unghia :), o „poşetuţă” în care să ţin mouse-ul ca să stea mai protejat, un receptor-prelungitor în cazul în care aş vrea să folosesc mouse-ul şi la desktop. Receptorul mic cât unghia se poate băga în mouse şi nu e nevoie să scoţi bateriile pentru asta. Plus CD-urile de instalare cuvenite, care erau şi ele tot în cutie.
Mai mult, am descoperit că rotiţa de scroll ştie să se mişte şi stânga-dreapta pentru scroll pe orizontală. Moşu’ nu mi-a spus cât a dat pe mouse dar, cu siguranţă, merită diferenţa 😀 .

Read Full Post »

Ce cadou să-i cumpăr?

Am auzit întrebarea din titlu de zeci de ori în ultimele zile de la colegi, prieteni, prietene (dar mai puţin, ceea ce înseamnă că femeile au totuşi nişte tertipuri prin care află ce îşi doresc ei). Ieri, în timpul prânzului, eram la masă cu doi colegi. Fiecare cu câte o dilemă. Unul nu apucase să îi cumpere nevestei cadoul pe care îl dorea şi cu care ştia că sigur face impresie. Celălalt nu era hotărât ce să-i cumpere.

Eu am o filosofie simplă după care mă ghidez în astfel de situaţii. Întreb omul ce-şi doreşte sau stau tot anul cu urechea ciulită să văd ce ar vrea. Dacă vă e greu să puneţi întrebarea, atunci rugaţi-vă consoarta să vă facă o lista. Neapărat să scrie pe ea numele complet al produsului şi locul de unde poate fi achiziţionat.

Doamnelor, aveţi milă şi nu îi mai chinuiţi pe bieţii domnii voştri. Ei habar nu au care vă sunt gândurile ascunse. Ce v-aţi dori mai mult şi mai mult şi ce nu aţi apucat să vă cumpăraţi. Nu ştiu ce creme de faţă folosiţi şi nici ce culoare ar trebui să aibă eşarfa ca să se asorteze cu garderoba.

Domnilor, dacă nu reuşiţi să vă face consoarta să coopereze sau pur şi simplu aţi uitat să o rugaţi să vă facă o listă (da, ştim că uitaţi 😛 ), nu-i bai. Sunt câteva obiecte cu care nu daţi greş. Gândiţi-vă dacă a fost ceva ce şi-a dorit şi nu şi-a cumpărat. De obicei, cadourile cele mai de impact sunt cele la care doamna se gândeşte câteodată dar pe care dintr-un motiv sau altul nu şi le-a cumpărat încă. Dacă nici cu intuiţia nu staţi bine atunci încercaţi combinaţii din următoarele obiecte:

– eşarfe, şaluri

– mănuşi din piele moale dintr-o culoare neutră. Atenţie la măsuri. Uitaţi-vă la mâna ei înainte de a pleca de acasă şi comparaţi-o cu a vânzătoarei. Puneţi vânzătoarea să o probeze.

– ciocolată. Chiar dacă e la dietă nu îşi va refuza o pralină sau o trufă din cea mai bună ciocolată, eventual belgiană. Nu cumpăraţi braduri foarte cunoscute.

– bijuterii – dacă poartă argint mult, orientaţi-vă către aur alb. Dacă poartă aur, atunci e simplu. Argintul, chiar dacă e preferat de multe doamne e mult mai ieftin. Cu un inel sau cu o pereche de cercei din aur alb veţi avea un impact mult mai mare. Atenţie şi la dimensiunile bijuteriilor. Dacă poartă genul de „clopoţei” pe post de cercei, nu-i cumpăraţi bumbişori. Perlele nu sunt adorate de toate doamnele, aşa că, dacă vă place vreun colier, fiţi sigur că e şi pe placul ei.

– obiecte de decoraţiuni . Micile chestii cu care se umple casa sunt plăcute dar şi aici trebuie să fiţi atenţi la nuanţe. La nuanţele mobilei şi la nuanţele tapiţeriilor 🙂 Cu un set de ceai, bine ales însă,  şi un ceai cu arome deosebite, nu veţi da greş. Dacă e băutoare de cafea, un set de ceşti Illy vor produce o impresie deosebită.

– cărţi mai speciale sau albume de artă. Da, trebuie să colindaţi Cărtureştii, Sala Dalles şi anticariatul de pe Doamnei, dar merită.

– un stilou sau un set roller, creion. Dar care să arate bine.

Feriţi-vă de cadouri gen abonament la masaj (că doar nu vreţi să îi faceţi programul pentru la anu’), tot felul de prostii anticelulită (dacă simte ea că are nişte kilograme în plus sau celulită fiţi siguri că va face totul să rezolve problema, fără să îi sugeraţi), obiecte electrocasnice (dacă are nevoie musai de ceva nu aşteaptă Crăciunul). Încercaţi să o răsfăţaţi cu ceva frumos, adăugaţi o floare şi aveţi asigurată o zi onomastică ori un Crăciun foarte zâmbitor.

Acum, îmi spune şi mie cineva ce să îi iau „prinţului consort” în afară de memorii pentru calculator, placă video, hard disc extern sau jocuri pentru consolă? 🙂

Read Full Post »

Dilema Orange

Am o dilemă şi vreau să o transmit pe această cale dragilor de la Orange către care livrez lunar bani de pe mai multe voci şi de pe Internet: fraţilor, de ce nu aveţi Internet mobil pe cartelă, adică prepay?

Să vă spui de ce mă interesează: s-ar zice că plec din oraş săptămâna asta pentru vreo 4-5 zile. Da’ acolo unde mă duc eu nu am Internet. Neam. Deloc. Nada. Nici de la Clicknet, nici de la RDS nici de la vreun „cartierist”. Mi-ar plăcea să vin la voi, să cumpăr un modem sau o cartelă din aia micuţă de se înfige în laptop și să plătesc credite/MB. Adică, dacă eu vreau să bloghez iar de pe mobilul cu Internet mi-e mai greu, atunci să am posibilitatea să intru pe laptop, să bag un cod şi să stau pe net cât am chef, bani sau credite. Iar înainte să mi se termine creditele, să mă anunţi dragă Orange ca să intru pe net în Webshop şi să mai cumpăr altele.

Nu am nevoie de abonament. Am net şi la birou, şi acasă şi pe mobil dar pur şi simplu câteodată am nevoie de o legătură şi când mă aflu în deplasare. Şi poate am nevoie de 5-6 ori pe an, aşa că nu încerca să-mi vinzi abonamentul ăla cu trafic nelimitat 3 zile pe lună oricare ar fi ele. 😀

Read Full Post »

Older Posts »