Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Crăciun’

Știu că e mai greu de crezut că și copiii pot fi generoși, dar se întâmplă. Fii’mea, la cei 3 ani și 8 luni ai ei, m-a uimit în două rânduri în ultima vreme. Acum o săptămână doream să dăm câteva dintre jucăriile ei mai vechi unei alte fetițe. Pentru că două mașinuțe erau deja de mult scose din uz și deci uitate, am considerat că trebuie să îi cer voie pentru motocicleta ce îi rămăsese cam mică și care era preferata ei.

Nu doar că a fost de acord să o doneze, dar își și dorește să o cunoască pe fetița care se va juca cu motocicleta ei:) I-am promis că o va cunoaște la petrecerea de Moș Crăciun de la birou.

Dar asta nu a fost nimic. Astăzi de dimineață și-a găsit în ghetuțe cadourile de la Moș Nicolae și l-a anunțat și pe tati că și el a primit ceva. La un moment dat, tată-său zice „Mami nu a primit nimic pentru că a uitat să își așeze ghetuțele la ușă”, la care Sonia, de pe oliță: „Lasă, mami, că îți dau și ție să lingi acadeaua mea și să colorezi prințese”. M-a rupt:).

Read Full Post »

Ca în fiecare an din ultimii nu mai ştiu câţi, Crăciunul se petrece în familie, în familia mea, că deh, io sunt „fata tatii şi a mamii”. La socri mergem înainte de anu’ nou şi de sfântul Vasile, adică pe 1 ianuarie. Deja e o tradiţie.

Da’ chiar dacă totul este aşa de bine stabilit şi nicio surpriză nu prea poate interveni, de fiecare dată stomacul începe să mă furnice cam cu o lună înainte. Nu ştiu de ce. Poate de emoţia Crăciunurilor de altă dată, alea din copilărie, când îl aşteptam pe Moş Gerilă (că de ăsta aveai voie să vorbeşti pe atunci şi el îţi era „predat” la grădiniţă) până în creierii nopţii ca să văd cum reuşeşte el să intre în casă, printre gratiile de la geamuri, şi să lase cadourile sub pom. Şi de fiecare dată ţin minte că mă trezeam a doua zi cu cadourile sub pom, plină de ciudă că nu am rezistat până la ora la care moşul se strecoară pe geam.

Mai ţin minte că aveam două nedumeriri: cât de subţire tre’ să fie moşu’ ca să încapă printre gratii (numai eu încăpeam şi doar la o singură cameră, căci doar acolo două dintre gratii se mişcau şi putea evada în grădina cu flori din spatele casei) şi cum poate el să intre când geamurile sunt închise foarte bine, dat fiind frigul de afară. La mine chestia cu coşul de fum nu a ţinut, deşi aveam sobe de teracotă în fiecare cameră. Probabil că era mai mult decât evident că nu are cum să încapă moşu’ prin coş. Mai degrabă printre gratii.

La un moment dat m-am prins eu că ai mei stăteau de şase până când adormeam şi mama strecura cadourile sub pom. Da’ cum m-am prins. Am găsit cadourile cu câteva zile înainte de Crăciun, sub un fotoliu. Eram în perioada în care începusem să explorez casa. Toată. Şi cam tot pe atunci s-a terminat şi cu credinţa în Moş Gerilă:).

Dar mai îmi amintesc ca şi cum ar fi ieri, cum împodobeam pomul împreună cu mama, cum mă rugam de ea să mă lase să agăţ eu însămi globurile mele preferate: nişte ciupercuţe, două berze care se prindeau cu o clemă de ramuri, nişte moşi şi mai ales globurile lunguieţe şi foarte colorate pe care le puneam cât mai sus:).

Acum, adultă fiind aproape că nu mă pot abţine să nu cumpăr globuri în fiecare an. Am câteva zeci pe acasă, unele chiar din sticlă pe care le păzesc mai ceva decât pe o comoară. Zilele trecute am primit un email de la o prietenă care mi-a adus aminte de Crăciunul copilăriei mele, de globurile de sticlă cu forme speciale şi care mi-a reînnviat tentaţia de a cumpăra din nou globuri. Ei îl văd în verde. Eu am ochi mai mult pentru globurile din sticlă, lucrate manual. Uitaţi-vă pe site să vedeţi ce frumoase sunt. Mie îmi place în mod deosebit cel cu bunicuţa. Cred că trebuie să-mi fac listă de cumpărături, acum că tot se apropie primul Crăciun în 3 plus 2. Dacă vă tentează şi pe voi, atunci merită să ştiţi că 25% din încasări se duc către Copacul de hârtie despre care probabil o să vă povestesc în alt post.

Read Full Post »

Ce cadou să-i cumpăr?

Am auzit întrebarea din titlu de zeci de ori în ultimele zile de la colegi, prieteni, prietene (dar mai puţin, ceea ce înseamnă că femeile au totuşi nişte tertipuri prin care află ce îşi doresc ei). Ieri, în timpul prânzului, eram la masă cu doi colegi. Fiecare cu câte o dilemă. Unul nu apucase să îi cumpere nevestei cadoul pe care îl dorea şi cu care ştia că sigur face impresie. Celălalt nu era hotărât ce să-i cumpere.

Eu am o filosofie simplă după care mă ghidez în astfel de situaţii. Întreb omul ce-şi doreşte sau stau tot anul cu urechea ciulită să văd ce ar vrea. Dacă vă e greu să puneţi întrebarea, atunci rugaţi-vă consoarta să vă facă o lista. Neapărat să scrie pe ea numele complet al produsului şi locul de unde poate fi achiziţionat.

Doamnelor, aveţi milă şi nu îi mai chinuiţi pe bieţii domnii voştri. Ei habar nu au care vă sunt gândurile ascunse. Ce v-aţi dori mai mult şi mai mult şi ce nu aţi apucat să vă cumpăraţi. Nu ştiu ce creme de faţă folosiţi şi nici ce culoare ar trebui să aibă eşarfa ca să se asorteze cu garderoba.

Domnilor, dacă nu reuşiţi să vă face consoarta să coopereze sau pur şi simplu aţi uitat să o rugaţi să vă facă o listă (da, ştim că uitaţi 😛 ), nu-i bai. Sunt câteva obiecte cu care nu daţi greş. Gândiţi-vă dacă a fost ceva ce şi-a dorit şi nu şi-a cumpărat. De obicei, cadourile cele mai de impact sunt cele la care doamna se gândeşte câteodată dar pe care dintr-un motiv sau altul nu şi le-a cumpărat încă. Dacă nici cu intuiţia nu staţi bine atunci încercaţi combinaţii din următoarele obiecte:

– eşarfe, şaluri

– mănuşi din piele moale dintr-o culoare neutră. Atenţie la măsuri. Uitaţi-vă la mâna ei înainte de a pleca de acasă şi comparaţi-o cu a vânzătoarei. Puneţi vânzătoarea să o probeze.

– ciocolată. Chiar dacă e la dietă nu îşi va refuza o pralină sau o trufă din cea mai bună ciocolată, eventual belgiană. Nu cumpăraţi braduri foarte cunoscute.

– bijuterii – dacă poartă argint mult, orientaţi-vă către aur alb. Dacă poartă aur, atunci e simplu. Argintul, chiar dacă e preferat de multe doamne e mult mai ieftin. Cu un inel sau cu o pereche de cercei din aur alb veţi avea un impact mult mai mare. Atenţie şi la dimensiunile bijuteriilor. Dacă poartă genul de „clopoţei” pe post de cercei, nu-i cumpăraţi bumbişori. Perlele nu sunt adorate de toate doamnele, aşa că, dacă vă place vreun colier, fiţi sigur că e şi pe placul ei.

– obiecte de decoraţiuni . Micile chestii cu care se umple casa sunt plăcute dar şi aici trebuie să fiţi atenţi la nuanţe. La nuanţele mobilei şi la nuanţele tapiţeriilor 🙂 Cu un set de ceai, bine ales însă,  şi un ceai cu arome deosebite, nu veţi da greş. Dacă e băutoare de cafea, un set de ceşti Illy vor produce o impresie deosebită.

– cărţi mai speciale sau albume de artă. Da, trebuie să colindaţi Cărtureştii, Sala Dalles şi anticariatul de pe Doamnei, dar merită.

– un stilou sau un set roller, creion. Dar care să arate bine.

Feriţi-vă de cadouri gen abonament la masaj (că doar nu vreţi să îi faceţi programul pentru la anu’), tot felul de prostii anticelulită (dacă simte ea că are nişte kilograme în plus sau celulită fiţi siguri că va face totul să rezolve problema, fără să îi sugeraţi), obiecte electrocasnice (dacă are nevoie musai de ceva nu aşteaptă Crăciunul). Încercaţi să o răsfăţaţi cu ceva frumos, adăugaţi o floare şi aveţi asigurată o zi onomastică ori un Crăciun foarte zâmbitor.

Acum, îmi spune şi mie cineva ce să îi iau „prinţului consort” în afară de memorii pentru calculator, placă video, hard disc extern sau jocuri pentru consolă? 🙂

Read Full Post »

Mi-aduc aminte tot mai des de perioada când eram copilă iar de câte ori se apropie Crăciunul mi-aduc aminte de Moş Gerilă. Nu ştiu de unde am auzit eu de el, da’ cert e că el şi nu Moş Crăciun mi-a dominat iernile de până spre 10-11 ani.

Moş Gerilă întotdeauna venea noaptea. Culmea, întotdeauna în ajunul Crăciunului, deşi nu era Moş Crăciun. Şi întotdeauna lăsa cadoul sub brad. Care brad era aşezat de tata în spatele unui fotoliu din camera în care dormeam eu. Bradul era în fiecare an împodobit de mine şi de mama. Cu cât mă înălţam, cu atât mama era nevoită să-şi restrângă aria de activitate mai către vârf, acolo unde eu nu ajungeam.

Ţin minte că aveam globuri foarte variate. Îmi plăceau îndeosebi unele lunguieţe pe care le aşezam întotdeauna pe crengile alea mici, cele mai apropiate de vârf. Mai aveam şi globuri cu diferite forme. Mi-era foarte dragă o ciupercuţă cu pălăria roşie cu picăţele albe. Şi mai îmi erau dragi două berze care stăteau într-un picior şi care erau prevăzute cu o clamă cu care se prindeau de creangă.

Beteala nu era ca asta pe care o avem noi acum, era argintie şi într-un singur rând. O făceam spirală şi o atârnam la sfârşit. Şi mai făceam ghirlande din hârtie, aşa cum învăţasem la şcoală.

În vârf aveam un glob ascuţit, albastru parcă, cu sclipici pe el. În timpul anului îl ţineam învelit bine şi îl aşezam în cutia lui, fără să îl amestec cu alte globuri, ca să nu se spargă. Dar cel mai mult îmi plăceau globurile roşii.

Şi Moş Gerilă ăsta, după cum spuneam, venea noaptea, întotdeauna când eu dormeam. În prima zi de Crăciun, cum mă trezeam, mă şi duceam la brad. În genunchi, în pijamale încă, mă strecuram ca să caut cadoul. Şi îl găseam. În fiecare an.

Ţin minte că, la un moment dat, le-am spus părinţilor mei că eu vreau să stau trează toată noaptea ca să îl văd pe Moş Gerilă când vine ca să lase cadoul. Nu de alta, dar stând la casă, la fereastră aveam nişte drugi din fier, ca nişte gratii, dar doar verticale, împotriva hoţilor, evident. Şi nu înţelegeam eu cum reuşea Moş Gerilă să se strecoare pe acolo. Era un singur loc la un geam unde unul dintre drugi se mişca şi lăsa loc cât să mă strecor eu în grădina cu flori. Dar Moşul? Eu îmi imaginam că e mai gras şi mai mare, totuşi. Evident că am adormit şi pe Moş tot nu l-am văzut.

Până când, într-o altă iarnă, uitându-mă sub fotoliu cu câteva zile înainte de Crăciun, am descoperit un pachet. L-am lăsat acolo şi m-am făcut că plouă. De Crăciun, pachetul apare sub brad. Acela a fost şi momentul în care am ştiut cu certitudine că mama e Moş Gerilă:D.

Ironia sorţii face că acum, când am trecut de mult de anii aceia, să îmi doresc ca Moşul să existe şi să mai vină să-mi lase cadouri sub brad.

Read Full Post »