Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2009

Vineri, 28 august 2009, ora 6:00 A dreacu’ veaţă. Iar trebe să mă duc la muncă. Şi e vineri. Da’ mâine e sâmbătă şi mergem cu băieţii la o berică. Las’ că trece şi ziua asta. Crecă o să plecăm mai devreme. Ne învoim noi cumva şi băgăm de astăzi nişte bericioaice la nea Fane în colţ. Şi mâine vedem noi unde. Poate mergem la pescuit dacă n-o fi prea cald.

8:30 Hai că am ajuns. Iote-l şi pe Grasu’ . Ăsta tot timpul ajunge devreme. Ce-o crede el, că plătesc ăştia pentru că vii cu noaptea în cap la muncă? Hai că n-am întârziat decât juma’ de oră. Crecă nici Marinaru’ n-a ajuns. A, uite-l şi pe Putzoi. Iar are freza explodată. Haha, la vârsta lui io nu m-aş da jos din pat. Nu tu muiere, nu tu copii, ce dreacu’ îi trebe să vină în parc să dea cu şlefuitoarea pe stâlpii lu’ Negoiţă?

9:30 Iote. Iar a venit baba cu copilu’ ăsta isteric. A dreacu’ plod. I-aş lipi gura cu scoci dacă mi-ar face mie aşea. Oooo, da’ uite şi bunăciunea asta. N-ai zice că are plod dacă n-ar împinge căruciorul. Ho, sunt doi. De unde i-ai scos, fă? Iote-l şi pe Marinaru’. Gata, la treabă, că iar stă cu gura pe noi. Da’ Ascuţitu’ ce dreacu’ caută astăzi p-aci? Nu era în concediu?

11:15 Hai că s-a făcut 11 şi un sfert. Mi-e foame. N-am halit nimic dimineaţă. N-o fi foc dacă ne luăm pauza acuma în loc de doişpe. Haide bă, vă pun io masa numai hai să glojdim ceva şi să stăm şi noi oleacă la umbră.

11:31 Aşa…Ce avem aici? A, vinu’ la butelcă de la nea Fane. Bun, bun. Merge brici după tocăniţa asta. Na, ia şi tu o gură Grasule. Putzoi, nu vrei şi tu mă? Hai că dacă-l dăm gata om lucra mai cu spor.

11:40 Io mă întind niţel. Mai avem 5 minute de pauză.

(în timp ce personajul nostru doarme cu spor, colegii lui termină butelca de 3 litri de vin, vorbesc la telefon, cască, se întind, citesc ziare, aşteaptă să se facă ora 14.00 când au aflat ei că vine cineva în control. Şefu’ de echipă, Marinaru’, lipseşte. Avea o treabă. După ce au terminat vinul, băieţii cad pe rând, ca muştele. Doar Ascuţitu’ rămâne de strajă, cu picioarele urcate într-o tufă de tuia. Doar el e în concediu. Nu e atât de obosit.

Marinaru’ apare pe la 12:30. Primul strigăt „Hai bă, la muncă.” se aude pe la 12:36).

12:37 Hait, a venit şi ăsta să-mi sperie somnul. Hai am am băgat aşea, la vreo oră de somn. Merge. Aici după bănci nu ne văd decât pensionarii de se aşează pe băncile de colo. Ăia de la BGS şi-au primit şi ei mălaiu’ şi au întrerupt alea trei camere care trebuia.

12:45 Hai bă, la muncă că aţi trândăvit destul.

(Îndemnurile pentru întoarcerea din pauza de masă şi somn durează până pe la 12:56 când se aude prima maşină de şlefuit. Sunetul ei însă se sparge peste doar câteva secunde. Sunase telefonul Grasului. Se face 13:10. Grasu’ terminase convorbirea. Personajul nostru mustăcios se dusese după sifon. Ascuţitu’ plecase că doar el era în concediu. Marinaru’ îi „supraveghea” de pe bancă, citind cu spor un ziar de cancan. Putzoi stătea cu altă maşină de şlefuit în mână, lângă Grasu’. Pornesc din nou maşinile care mor subit după maximum 10 secunde. Mai aveau să-şi spună ceva ce nu apucaseră în pauza de somn.)

13:18 Haide bă că v-am adus sifon. Iote. Îl pun aci la umbră. Acu’ hai la muncă. Când plecăm? La 5 jumate? Hai că mai avem până atunci. Fir’ar a dreacu’ de veaţă.

Disclaimer: De la ora 6:00 până la 11:31 întâmplarea este fictivă. De la ora 11:31 până la 13:18 totul este pura realitate. Echipa de muncitori se chinuie de vreo două luni să termine de vopsit intrarea din parcul Titanii, din Bucureşti. Când nu dorm, stau de vorbă. Cred că şi pe ăia de la BGS îi mituiesc cu câte o bere ca să se facă că nu-i văd că trag chiulul.

Read Full Post »

Vreţi să organizaţi un botez, o aniversare, o logodnă sau alt eveniment de familie? Duceţi-vă la City Grill Primăverii. Pe bune. Sunt minunaţi. Şi nu spun asta aşa, de florile mărului, ci chiar pentru că sunt.

Eu am avut de organizat un eveniment cu aproximativ 20-24 de persoane. Nu a trebuit decât să scriu un email directorului de restaurant şi mi s-a făcut rezervarea. Am fost o singură dată acolo ca să stabilesc meniul şi omul a fost extraordinar de amabil. I-am spus în final chiar că doresc să mă încadrez într-o anumită sumă şi mi-a sugerat de unde aş mai putea tăia.

Ne-a lăsat să venit cu tortul propriu (cu condiţia prezentării certificatului de calitate), plus că a acceptat ajustarea numărului de porţii chiar şi cu o zi înainte de eveniment.

În ziua cu pricina, nu doar că s-au mişcat super repede atunci când am cerut ca două porţii să fie aduse mai devreme pentru că doi dintre participanţi erau nevoiţi să plece repede din Bucureşti, dar au şi întrebat pe fiecare mesean dacă doreşte să ia ceva la pachet din ce a rămas pe masă.

Chelnerii au fost super amabili şi aproape că nici nu i-am remarcat, aşa de uşor s-au strecurat printre mese. Dar am remarcat că sunt zâmbitori:), ceea ce parcă te face să te simţi şi mai bine.

În final, au pus la pachet porţiile rămase, fiecare dintre ele ambalate în caserolă separată, iar fripturile care nu fuseseră preparate le-au făcut înainte să plecăm astfel încât am încropit o masă sănătoasă şi pentru musafirii de a doua zi.

Şi toate acestea chiar dacă restaurantul era aproape plin (cel puţin terasa).

Read Full Post »

Cu nunceagu’ pe stadion

Nu ştiu de ce se mai miră unii de violenţa din fotbal. Da, s-au bătut „suporterii” cu jandarmii. Şi ce dacă? S-au bătut între ei. Păi, şi nu de asta se duc la stadion?

De când nu mai este fotbalul un sport curat? Vă mai aduceţi aminte? De când nu te mai poţi duce pe stadion să te bucuri de un meci fără să-ţi tremure chiloţii pe tine dacă nu ai o trupă de comando cu tine ca să te apere?

De când fotbalul nu mai e un sport, ci un circ televizat. Sportul a trecut pe planul doi. Pe prima scenă stau conducătorii şi jucătorii ce se înjură între ei şi ştirile „sportive” mondene. Ce mai contează cine cu cine a jucat, cine pe cine a învins? E mai interesant ce porcării debitează Jiji, pe cine înjură Mititelu, ce *uist de fotbalist a mai mers pe drum cu 200 la oră şi cu permisul suspendat.

Şi atunci, de ce să te mai duci la meci sau cum naiba să mai stai până la sfârşitul lui dacă după primele două goluri e clar că echipa ta pierde şi huliganii deja îşi încep propriul lor spectacol? Că de fapt, ăştia pentru asta se duc pe stadion. Ca să se bată. Pentru asta trăiesc. Ca să se laude pretenarilor de prin cartier pe cine au mai „smardoit” şi câte minute au supravieţuit bătăii cu jandarmii.

Ultimul spectacol tocmai ce s-a desfăşurat în meciul cu Dinamo. Ce contează că sunt cupe europene? Huliganii au mai multă audienţă, deci spectacolul trebuie să fie şi mai „marfă” decât de obicei. Ca să afle tot continentul cine sunt ei, nu?

Şi, precum Tetelu, îmi zic şi io: dacă aj fi dictator aj interzice fotbalu’. Păi ce, ăsta e sport sau sunt lupte de stradă? Dacă sunt interzise pe stradă de ce ar fi permise pe stadioane?

Şi să dea naiba că dacă wordpressu’ ăsta îmi mai pierde odată textul, io nu mai scriu o săptămână pe blog. Uite aşa. Am zis.

Read Full Post »

Îmi iau BMW şi iau virajele cu 50 la oră printre blocuri. Nu contează că nu sunt peste tot trotuare. Lasă-i pe proştii care merg pe stradă să sară din faţa maşinii. Şi nici nu îl înmatriculez. Sau măcar nu-i pun număr în faţă ca să nu mă prindă gaborii uşor când fac curse pe bulevard. De ce fac asta? Pentru că pot.

Îmi iau motor şi îi dau bice pe bulevard, către autostradă. Ce contează că e 9 seara şi caii mei se aud până la un kilometru depărtare? Las’ să-i audă invidioşii ăia de stau cocoţaţi în cutiile alea de chibrit comuniste. Io sunt jmecher şi am motor. Ce, sunt fraier să stau ca ăştia în casă sau prin parc? Mie îmi flutură vântul prin plete la 200 pe oră. Şi dacă am chef plec şi pe-o roată de la stop. Nu contează că pe următorul îl prind pe roşu. Las’ că mă strecor eu printre proştii ăia care sunt în intersecţie. Pentru că pot.

Sunt absolut convinsă că asta e atitudinea multora dintre cei care ne strică zilele sau serile, ori, mai rău, nopţile. Am văzut atâtea specimene care se comportă similar încât sunt sigură că toţi gândesc la fel. Banii îi fac uşor sau îi primesc de la părinţii care îi fac uşor, la negru, evident. Maşinile nu valorează pentru ei nici măcar banii pe care i-au dat pe ele. Cât despre viaţă… Come’on. dacă nu au nici noţiunea banilor, vreţi să aibă noţiunea vieţii şi a morţii? Asta e deja filosofie pentru ei. Dar ei, cei cu atitudinea asta, ne omoară pe şosele, ne distrug nopţile când au chef de curse, pe ei poliţia se face că nu-i vede, ei capătă tot mai mult tupeu şi cred că au dreptul să facă orice în ţara asta. Pentru că pot şi pentru că nu li se întâmplă nimic.

Dacă măcar pe bulevardele unde se fac asemenea curse s-ar instala camere din 100 in 100 de metri, dacă ar funcţiona măcar o săptămână şi dacă poliţia ar trimite amenzi grase tuturor celor care au astfel de preocupări, nu doar că s-ar mări sumele care intră la buget, nu doar că unii ar rămâne fără carnete de conducere pentru măcar o lună şi poate am dormi nopţi mai liniştite, dar până la urmă, după 10-20 de amenzi, poate că s-ar mai potoli şi ăştia şi nu ne-ar mai omorî cu aroganţa lor. Poate, căci acolo sus undeva, trebuie să fie cineva care şi primeşte, nu numai dă, nu?

Iar dacă aş fi BMW cred că le-aş da un test viitorilor cumpărători care să stabilească inteligenţa, aroganţa tupeul şi gradul de nesimţire. Nu de alta, dar vânzând maşinile ghiolbanilor cu 8 clase, cu lanţuri de juma’ de kil la gât şi tatuaje din cap până în picioare, pierd exact clienţii inteligenţi şi cum bun simţ care renunţă la o maşină excelentă într-o ţară unde faima că numai gherţoii şi mafioţii îşi iau BMW este de neştirbit.

A, şi să mor dacă n-aş face ca bulgarii. Pentru orice maşină de peste o anumită sumă, banii la control. Că de unde naiba să ai 50.000 de euroi sau 100.000 pentru un BMW sau un Maseratti când tu ai 18 ani şi nici nu lucrezi nicăieri?  Hai că m-am enervat din nou 😦

Read Full Post »

Toaleta „beta”

În seara asta am descoperit în parcul IOR o toaletă. Nu e ca şi cum nu le-aş mai fi văzut până acum căci sunt destul de multe şi vizibile, dar în seara asta, după câteva ore de parc, o încercare eşuată de a face cumpărături în Auchan (apropos, nici nu am mai intrat din magazin când am văzut că parcarea subterană era plină şi nici cărucioare nu mai erau la uşă; era clar că toţi „vecinii” din cartier se pregăteau pentru Sf. Marie de mâine), vezica mea începea să dea semne de nelinişte.

Deci, cum mergeam noi grăbiţi prin parc, zărim la un moment dat o toaletă. Nu din alea Toy Toy care put de nu te poţi apropia la 5 m de ele. Nu, nene. O budă de lux pentru un parc. Asemănătoare celor din avioane.

Nu vă speriaţi că nu am de gând să vă spun nimic despre timpul petrecut înăuntru. În orice caz, toaleta chiar merită vizitată şi, după cum îmi spunea prinţu’ consort, dacă ar exista asemenea locuri de refugiu prin tot Bucureştiul, oraşul ăsta ar fi mult mai curat. Ce am observat însă înăutru este că undeva stătea scris 15′. Adicătelea 15 minute. Mă tot întreb oare ce înseamnă asta. Că nu ai voie să stai acolo decât 15 minute? Da’ dacă ai diaree şi nu poţi să te mai ridici de acolo? Ce se întâmplă după 15 minute? Oare se deschide uşa brusc? Sau se blochează uşa? Sau începe să curgă apă din tavan? Clar, toaleta asta este încă în „beta” şi primarul Negoiţă vrea să aibă cât mai mulţi testeri. Da’ măcar dacă ar fi lăsat undeva pe site-ul primărie un loc unde poţi raporta bug-uri. Să fi întrebat şi io ce e cu alea 15 minute. Sau o fi oare un trial version?

Read Full Post »

După o seară minunată în care nu am dat drumul la televizor decât pentru maximum 15 minute, care e prima ştire pe care o aflu de la Pro TV? Super mega ştirea pentru care au deplasat la faţa locului „umbra” Cătălin Radu Tănase: incendiu la Buftea, la mega studiourile de filme unde se turnează foarte popularele telenovele de pe Pro si Acasa.

Din fericire „mult zgomot pentru nimic” (chiar aşa a şi început ştirea Cătălin). Adicătelea au ars decoruri vechi şi nu din alea noi nouţe pentru telenovele care sunt ignifuge, probabil ca să nu le dea foc vreun telespectator supărat pe scenarist. Şi nici aparatura aia ultraperformantă nu a ars. Staţi liniştiţi. Sârbu veghează să mai apară ceva PR pe post chiar dacă s-a văzut cu sacii-n căruţă şi banii în conturi.

Da’ după ce a terminat Cătălin Radu Tănase de grăit subiectul dintr-o singură suflare de parcă era pe frontul din Irak sub ameninţarea rachetelor, io am rămas cu o întrebare: care a fost ştirea?

Read Full Post »

4:01

Iar mi-am adus aminte de păţaniile cu donşoarele de la ghişeele BRD şi de minunata bancă ce zilele trecute îmi blocase de pe card cu vreo 400 de lei mai mulţi decât plăţile efectuate de mine la comercianţi. Mă rog, i-au deblocat după vreo 3 zile şi fără intervenţii, dar mi-a stat un pic inima atunci când am verificat contul şi am sesizat minusul. Nu neapărat că ar fi fost o sumă foarte mare, ci pentru că ştiam câtă birocraţie avea să urmeze.

Dar să îi lăsăm în pace pe cei de la BRD şi să vă povestesc cum am ajuns să îmi amintesc de ei. Vreau să verific pe după-amiază un cont ING la care nu am mai umblat de mult şi dau să mă conectez la serviciul lor de Internet banking. Bag userul, bag codul din token şi nimic. Mai încerc încă o dată zicându-mi că nu am văzut bine cifrele din token. Bag userul, bag codul, nimic. Eroare. Mă uit pe hârtia de la ei ca să văd dacă nu am greşit userul. Nu-l greşisem.

După a patra încercare primesc mesajul „contul dvs. a fost blocat. Sunaţi la ….”. Pun mâna pe telefon şi sun la numărul de pe ecran. Mă trecuseră deja transpiraţiile. Mă şi gândeam: să vezi distracţie când m-or chema tocmai în Pipera unde e sucursala la care am deschis contul.

La telefon intră robotul. Aleg să fiu transferată la operator şi aştept. Îmi preia apelul un băiat de la ei şi îi spun care-i baiul. Zice: ok, haideţi să verificăm. Mi-a pus trei întrebări de siguranţă şi mi-a confirmat că aveam contul blocat, într-adevăr. Mi l-a deblocat şi m-a rugat să încerc din nou serviciul HomeBank, dar deschizându-l într-o altă fereastră din browser. A aşteptat la telefon până când i-am confirmat că merge.

Când am închis telefonul am citit 4:01. Atât durase rezolvarea problemei la ING. 4 minute şi o secundă. Deci, la unii se poate.

Read Full Post »

Older Posts »