Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

3 iunie 2010. În câteva zile urma să împlinim 9 ani de la oficierea căsătoriei noastre. Mai exact, pe 9 iunie. 9 iunie, 9 ani. Ce facem? Şi îmi tună prin cap să mergem în vacanţă. Numai noi doi, eu şi cu prinţu’ consort. 4-5 zile. Fără junioarea pe care urma să o plasăm la bunici.

Zis şi făcut. De fapt, nu am zis nimic până dupa-amiaza aceleeaşi zile. În câteva ore am hotărât (pe baza costurilor, evident) că mi-ar plăcea să revăd Olanda. Prinţu’ consort nu fusese pe acolo niciodată, aşa că bănuiam că propunerea nu va fi refuzată.

Olanda e prima ţară civilizată pe care am vizitat-o din 1990 încoace, aşa că e ca un fel de primă iubire. Cât despre Amsterdam…I love it.

În 2-3 zile totul era hotărât, biletele rezervate, hotelul booked. Bugetul fixat. Bunicii avertizaţi că urmează două săptămâni de foc :).

După experienţele din ultimii ani, am ales, evident, să organizăm concediul pe cont propriu. Fără agenţie, fără bătăi de cap. Internetul e cea mai bună agenţie de turism.

Avionul: cu KLM că a fost mai ieftin. Adică 350 euroi pentru 2 adulţi, dus-întors. La Tarom, scorul era de cel putin 600 euro. Ne-a convenit KLM pentru că era zbor direct, cu plecare pe la 2 PM şi întoarce la 8 PM, aşa că aveam la dispoziţie 4 zile şi jumătate de umblat. Alternativa era să mergem cu BlueAir prin Bruxelles şi apoi cu trenul, dar nu aveam atât de mult timp la dispoziţie.

Cazarea: Ca şi la Viena, prin Yeego.com, mai ales că am putut folosi integral bonusul de puncte pe care le strânsesem în cont. Am ales să stăm mai central, dar nu în buricul gălăgios al Amsterdamului. Am sacrificat pentru asta micul dejun de la un hotel mai îndepărtat de centru. Conscious Museum Square Hotel, 3 stele, a fost perfect pentru cele 4 nopţi. Buget: 351 euro (am plătit doar 300 graţie acelui bonus).

Prima zi, de fapt prima după-amiază: Am aterizat pe Schiphol pe la 4 după-amiaza. Primul stop, la un ghişeu cu informaţii turistice, dinspre arrivals. Acolo am achiziţionat cardul de transport pentru 96 de ore (4 zile) cu bilete de tren dus-întors incluse. E mai simplu să te ştii cu un asemenea abonament în buzunar decât să te cauţi tot timpul de mărunţiş ca să plăteşti la vatman, căci da, tramvaiul e de bază în Amsterdam.

Ne-am cazat pe la 5 şi ceva după-amiaza. Hotelul este în cartierul muzeelor, la o aruncătură de băţ de Van Gogh Museum şi Rikjsmuseum.

Pe la 6 eram la recepţie unde un domn foarte amabil ne-a marcat pe hartă toate restaurantele bune din zonă. Foarte utile sfaturi, după cum aveau să se dovedească ulterior :).

Pentru că preţurile sunt destul de mari în Amsterdam, nu prea poţi lua masa la restaurant de 3 ori pe zi (decât dacă ai mulţi bani de spart şi nici aşa parcă nu prea merită), aşa că este de mare ajutor să îţi găseşti pe lângă hotel sau pe unde te poartă paşii un supermarket Albert Heijn. Ca un fel de Mega Image de pe la noi cu preţuri asemănătoare. Apa musai să o iei de acolo, căci altfel dai cel puţin 2 euro pe o sticlă de jumătatede litru, oriunde te-ai duce. La fel cu berea. Dacă eşti mare consumator de bere şi nu ai chef să dai 5-6 euro pe câte o bere mare (500ml) la orice pub, atunci, din AH poţi lua Amstel la cutie de 330 ml la 0,79 euro, spre exemplu.

Urmând sfaturile tipului de la recepţie, în prima seară am mâncat la un italian cu o pizzerie situată pe lângă De Pijp. Se numeşte Monte Grandi şi e în Van Der Helstplein, o piaţetă cu platani. Două sau trei mese afară, pizza uriaşă dar foarte gustoasă. Preţuri: între 7 şi 9,7 euro una (merge împărţită la doi). Berea: Heineken la 250 ml, 2 euro.

Seara am dat o tură prin centru, prin Dam Square şi Cartierul Roşu, cum altfel? 🙂 Ne-a prins 11 seara în oraş, dar tramvaiele circulă până târziu şi oricum sunt disponibile şi autobuze de noapte pentru întârziaţi.

A doua zi. La 8.40 dimineaţa eram în holul hotelului, aşteptând autobuzul care să ne ducă la punctul de plecare în excursie. Rezervasem biletele pe Internet, la Tours and Tickets, înainte să plecăm de acasă. Pont: la plata cu cardul ING nu ţi se ia comision, iar transferul valutar e la un curs mai bun decât la casa de schimb. La BRD e mai scump, căci am verificat ulterior în extrase. Al doilea pont: pe net poţi găsi reduceri. La 2 excursii am făcut o economie de aproape 25 euro :).

Excursia din acea zi a fost Grand Holland Tour. 8-9 ore, cu 3 stopuri mai mari (cel puţin 45 de minute afară din autocar) şi unul mai mic. Primul a fost la Aalsmeer, lângă Amsterdam, pentru vizitarea Bursei de Flori. Al doilea, la Rotterdam pentru poze. Maximum 15 minute. Următorul stop a fost la Delft unde am vizitat fabricuţa de porţelan De Delftse Pauw şi centrul oraşului unde am avut oprirea pentru prânz. Am luat masa la prima cârciumă din dreapta bisericii care domină piaţa centrală a oraşului. Ceva cu fish and chips pe geam. Am mâncat o porţie decentă cu şniţel, cartofi prăjiţi şi salată (toate pe o farfurie mare). Preţ la 2 porţii plus câte o bere medie (330ml): 31 euro.

După Delft am făcut un tur de oraş prin Haga, numai cu autocarul. Nicio oprire. Ultimul stop a fost la Madurodam unde am stat o oră şi ceva pentru vizitarea oraşului în miniatură şi pentru shopping de cadouri, evident.

Ne-am întors în Amsterdam în jurul orei 18.30. Excursia a costat 74 euro (2 persoane), are toate intrările incluse, nu şi prânzul.

Musai de luat la drum apă şi ceva sandviciuri handmade :).

Nu mai ştiu exact unde am luat cina în seara respectivă, dar ştiu sigur că am trecut într-una din zile pe la Burgermeester, o burgărie foarte bună din zona Albertcuyp Market. Mai au şi alte locaţii, dar noi doar acolo am fost. Preţuri: un burger între 6,5 şi 8 euro. Cartofi copţi: 2,5 euro. Un trio de miniburgeri: 10,5 euro.

A treia zi. Dormit până mai târziu, la 10.30 intrat în muzeul Van Gogh. Pentru mine a fost a doua oară când l-am vizitat şi chiar şi acum mi-a plăcut foarte mult. Intrarea: 14 euro de persoană. Magazinul de suveniruri al muzeului este şi el un muzeu în sineJ şi nu numai prin varietatea exponatelor.

În muzeu nu se pot face fotografii iar accesul cu genţi, rucsaci e restricţionat fiind acceptate doar accesoriile de dimensiuni reduse sau foarte reduse. Rucsacii mai mari şi sticlele cu apă sau sucuri trebuie lăsate la garderobă. După vizitare poţi să te retragi la cafeneaua foarte drăguţă a muzeului unde găseşti o cafea excelentă şi nişte cookies foarte bune. Scor: o ofertă cu cookies şi cafea înainte de ora 12 – în jur de 4 euro.

Am ratat voit Rijksmuseum pentru că atât eu cât şi prinţu’ consort suntem fani Heineken şi atunci am decis să trecem prin Heineken Experience aflat la o aruncătură de băţ (mai mare, ce-i drept) de Van Gogh Museum. Intrarea: 15 euro de persoană, cu 3 beri incluse (una la degustare, două la final). Foarte faină experienţa pentru cei care apreciază berea. La final, din shop poţi achiziţiona pentru tine sau pentru cei de acasă pahare ori halbe inscripţionate cu numele propriu sau diverse alte produse promoţionale.

În timpul vizitării poţi să îţi îmbuteliezi propria bere pentru 5 euro. Numele va apărea însă discret, pe etichetă :).

După atâta bere am decis să lăsăm pe a doua zi croaziera cu vaporaşul pe canale.

A patra zi. Dacă e vineri e Alkmaar şi piaţa de brânză. Olanda este renumită pentru brânza Gouda şi Edam, aşa că am decis să mergem într-o excursie la Alkmaar. Biletele le-am cumpărat tot de pe net, tot prin Tours and Tickets. Pentru două persoane a costat 54 euro. Excursia durează jumătate de zi (întoarcerea e pe la 3 PM în Amsterdam) şi tot 3 opriri am avut: la Alkmaar, la morile de vânt din complexul Schermer şi la o fabrică de brânză Gouda din zona Edam – Volendam. Superb. E de preferat să mergi în excursie cu ghid pentru că nu e deloc obositor şi, în plus, beneficiezi şi de explicaţii în timpul mersului.

După-amiaza am mâncat undeva în centrul vechi al Amsterdamului la o bodegă tot italienească dar mult mai slăbuţă ca ofertă decât cea recomandată de recepţioner. Preţ total pentruo pizza, o supă şi două beri medii: peste 20 euro, cred că mai spre 25. Nu mai ştiu cum se numeşte, cert este că era vis-a-vis de o clădire frumoasă de prin secolul 16 sau 17.

Am plecat cam flămânzi de acolo aşa că ne-am oprit mai târziu pe drum, la Maneken Pis, pe Damrak şi ne-am luat un cornet cu cartofi prăjiţi de 3,9 euro cu tot cu sosul de usturoi. Fast food, good food 🙂 Mai ales când e cheap:P.

Croaziera pe canale a durat vreo oră şi a fost relativ faină. Tipul de la cârmă are un audio-ghid care explică în mai multe limbi istoria clădirilor mai importante aflate pe maluri. Dacă ai noroc, cârmaciul este haios (ca al nostru) şi mai dă şi el explicaţii, pe lângă înregistrare. Turul costă 8 euro de persoană la o firmă aflată chiar pe Damrak, mai spre Amsterdam Centraal. Există şi croaziere care costă mai mult, adică 11, 12 sau 16 euro. Cele mai scumpe însă au mini-carduri de reducere prin recepţiile hotelurilor. Mare chestie asta cu minicardurile, staţi cu ochii pe ele. Bine, dacă bugetul îţi permite poţi alege o croazieră cu cină romantică dar costul este lejer mai mare, evident.

Nu mai ştiu exact în ce după-amiază am trecut pe la o cofetărie, zice-se printre cele mai bune din Amsterdam. Se numeşte Taart van m’n Tante de pe Frederik Bolstraat, unde am păpat în numai 2 minute o prăji cu ciocolată şi un cheesecake. Prinţu’ consort a savurat şi o ciocolată caldă „de casă” pe care am gustat-o şi eu şi pot să spun cu mâna pe inimă că era foarte yummyJ. Preţuri: o prăji în jur de 5 euro, o cafea 3 euro, un expresso dublu 4 euro, iar hot chocolate homemade  3,5 euro. O cola 3 euro. Pe lângă Albertcuyp Market se găseşte şi o gelaterie cu o îngheţată delicioasă, la cornet. E o super coadă acolo, mai ales seara, dar fetele se mişcă repede. 1,5 euro cupa (e mare) la cornet. Altele nu am mai avut timp să încercăm.

A cincea zi. O vizită prin Albercuyp Market la 9 şi ceva dimineaţa pentru achiziţia unei genţi în care să ne înghesuim ce nu mai încăpea în bagaje. Piaţa este plină cu tarabe ale magazinelor de pe margine şi poţi găsi acolo, de la sucuri de fructe proaspăt stoarse, până la fructe de mare, peşte, genţi de voiaj, confecţii şi încălţăminte, perdele, jucării pentru copii (puţine), accesorii pentru biciclete.

Am făcut checkout la hotel pe la 10.30 şi am umblat până după-amiază să căutăm jucării pentru copil. După care am luat tramvaiul către gară şi trenul către aeroport, căci ne expira oricum cardul de 4 zile pe transportul în comun.

Am aterizat pe la 12 noaptea la Bucureşti.

Am lăsat cu regret în urmă Amsterdamul şi Olanda, dar ne vom întoarce. Am promis :).

PS: Dacă paşii vă îndreaptă şi pe voi către Olanda, aici găsiţi câteva lucruri pe care ar fi bine să le ştiţi dinainte.

Poze aici. Explicaţiile mai târziu.

Anunțuri

Read Full Post »

Ieri au apărut, evident că „pe surse”, în mediul online, poveşti despre o parte din noua imagine turistică al României. Explore the Carpathian Garden ziceau ieri sursele că este sloganul, şi că logo-ul ar fi cu mult verde şi cu accente de galben, albastru şi portocaliu. De parcă poţi povesti un logo :).

Imediat au apărut şi căţeii, unii chiar persoane de prin diverse agenţii de publicitate, probabil ofticaţi că nu şi-au luat ei bănuţul de la madam Udrea.

Sloganul, la prima citire şi pronunţare nu mi-a displăcut deloc. Chiar mi s-a părut că are mult mai multă „carne” pe el decât fostul Land of Choice. Mi-am exprimat părerea pe Twitter şi am aşteptat până astăzi ca să văd şi restul. Că mi se pare normal să stai că vezi un logo şi apoi să comentezi dacă e frumos sau urât, dacă e furat au ba (da, după căţeii de ieri, au apărut alţi „specialişti” astăzi care susţin că a fost furat sau cumpărat ieftin de pe net, whatever!). Un brand nu se rezumă la slogan şi logo, la fonturi şi culori. Un brand trebuie promovat, trebuie comunicat. De calitatea acestui ansamblu, dar şi de calitatea produsului din spate (în cazul nostru chiar turismul românesc şi oamenii din România) depinde succesul unui brand. Şi brandul e făcut să îţi aducă notorietate şi clienţi, deci venituri. Da, e bine dacă tu, ca prestator te simţi reprezentat de acest brand, dar nu pe tine trebuie să te aducă brandul în ţară, ci pe turiştii din alte ţări care vin să-ţi bage banul în buzunar.

Tare aş mai vrea ca data viitoare când românul vede ceva la distanţă, să nu mai arunce cu piatra înainte să se apropie ca să vadă mai clar. Tare aş vrea ca înainte să scoată aberaţii pe gură, precum cea de mai jos, românul să mai gândească puţin sau măcar să aştepte o zi:

Câţi turişti asiatici vin în România? Mă simt frustrat de faptul că brandul de ţară nu este lansat în România, unde puteam participa şi noi. Pentru cine au făcut brandul de ţară dacă nu pentru a fi folosit de industria turistică din România? – Radu Enache, proprietarul lanţului hotelier Continental Hotels.

De ce să fi fost lansat brandul României în România, domnule Enache? Da, reprezintă România, dar turiştii din afara ţării au un potenţial mai bun să genereze bani pentru hotelieri decât amărâţii de turişti români de week-end. Deşi ca patron de lanţ hotelier, probabil că ştiţi deja acest lucru.

Ca să nu mai spunem de madam de la firma Oarecare de consultanţă în branding, ce se întreabă în acelaşi articol de ce sunt menţionaţi Munţii Carpaţi în slogan, că doar nu sunt Alpii, nu au notorietate internaţională.

Nu mă poziţionez deloc într-o apărătoare a lui Udrea pentru că nu mă intereresează, dar aş vrea să văd lumea asta din jurul meu că este mai puţin superficială şi mai puţin înverşunată în a dărâma tot ce alţii construiesc, înainte chiar să zărească clădirea ridicată. Căci, altfel, în loc să construim o grădină şi să ne simţim că facem parte din ea, o să avem mereu sentimentul că trăim într-o cocină. Şi mie una, asta sigur nu-mi place.

____________________________________

Later edit: Povestea devine din ce în ce mai românească:) Logo cumpărat ieftin sau furat??? (rămâne de văzut şi ce răspund cele două companii care au fost implicate în contract, Udrea se ştie apărată de el aşa că aruncă vina pe ei), site-uri înregistrate de alţii (clienţi politici, poliţe de achitat de către Udrea, dar aşa, pe faţă?), „omise” de compania de branding. LOL. Mare ţi-e GRĂDINA, Doamne!!!!!

De citit şi aici: http://www.petreanu.ro/2010/07/furt-in-gradina-carpatlor/

Şi, o părere mult mai avizată şi mai cerebrală, la Cosmin Alexandru pe blog: http://www.cosminalexandru.ro/2010/07/avem-o-gradina-cum-procedam/

Read Full Post »

Am primit zilele trecute o leapşă de la amicii de la Xplorio care m-a lăsat paf. Nu ştiu ce le-or fi venit să mă pună să aleg io cel mai frumos loc din România. La cât călătoresc eu prin ţară, m-aş mira să îl fi descoperit cumva. Că doar de aia stau tot timpul cu ochii pe site-ul lor de călătorii.

Sunt sigură că au făcut-o din răzbunare :). Le-am promis de vreo lună mai multe posturi despre Olanda şi încă nu le-am terminat de scris. Aşa îmi trebuie…

Deci, să revenim… Cel mai frumos loc este … lumea largă. Anglia, sătucele de pe Valea Loarei, Olanda, în special Delft, canalele, mirosul de brânză (ca de picioare nespălate:)) ), căldura valenciană, paella, un vin bun franţuzesc, catedrala gotică din Viena cu al său turn cu peste 300 de trepte care m-a stors de vlagă cu 2 ani în urmă, parcul în miniatură de la Madurodam, bicicletele cu coşuri pentru copii, chiar şi imensul vuiet al aparatelor de slots din Las Vegas… toate astea îmi plac şi mi-au plăcut la nebunie atunci când le-am văzut pentru prima dată şi uneori pentru a doua sau a treia.

Şi, da, România este şi ea un loc frumos de pe harta lumii, chiar dacă nu am văzut probabil nici 10% din ea. Mi-a plăcut mult nordul Moldovei, deşi cred că de când nu am mai fost pe acolo s-au mai schimbat multe. Mi-a plăcut mult şi Dobrogea, deşi parcă mai mult pentru că întâlneam o maşină la 10 minute şi puteam să „alerg” în voie cu 70-80 km pe oră, fără flash-uri din spate. Cel mai mult mi-a plăcut o comună prin care am trecut acum câţiva ani şi care era pe malul Dunării, cred că Rasova se numeşte.

Mi-a plăcut când am trecut prin defileul Dunării acum vreo 5 ani în drum spre Timişoara. Nu mi-a plăcut însă drumul care am înţeles că este la fel de rupt ca şi atunci.

Mi-ar plăcea să văd Apusenii şi Maramureşul, dar nu prea am timp să ajung acolo. Şi, în plus, mi-e groază de drumurile din ţara asta.

Aşa că deseori prefer să iau avionul către o destinaţie mai puţin sălbatică decât draga de România.

Îmi doresc mult să merg în Deltă. Nu am fost niciodată şi nu mi-e ruşine să recunosc. Mă rog, nu am fost niciodată în viaţa mea de adult. Cred că mai demult, când aveam câţiva anişori am mers cu ai mei. Mi-e frică de tânţari. De fapt de miile de ţânţari ce aud că ar fi însetaţi de sânge şi ar sălăşlui în Deltă. Cu ăştia urbani mă descurc:).

Îmi doresc însă mai mult să văd Japonia, să stau o lună în Franţa ca să am timp să o străbat din lung în lat, să văd Elveţia vara şi să respir aerul verde al Alpilor elveţieni. Mai multe îmi doresc să văd în afara României decât aici, în ţară. De ce oare? Poate pentru că încă nu mi-am găsit locul perfect?

Read Full Post »

De pe stradă

Văzute zilele astea pe stradă:

  • un nene cu un Logan albastru şi cu ochelari de soare cu lentile oglindă claxonează scurt o fată, nu chiar tânără, nici chiar frumoasă, cu o fustă nici chiar scurtă scurtă, deloc pitzi, aproape decentă. Şi nu m-am putut abţine să nu mă întreb: oare loganiştii au alte standarde de frumuseţe, oare pitzi nu sunt de nasul lor sau tocmai, îşi cunosc lungul nasului şi se mulţumesc şi cu o fătucă mai din popor, aşa, ca maşina?
  • femeile (în general mai tinere) poartă de câţiva ani nişte chestii care cică se numesc genţi, da’ eu le spun paporniţe, în care încap 2-3 verze, un pepene de 7-8 kile sau vreo 2 săculeţi cu cartofi. Mă întreb dacă în anii ăştia, nu le-or fi obosit mânuţele de la atâta cărat câte două verze în fiecare zi, peste tot, peste tot.
  • pare că se termină moda cu pantalonii cu talie extra joasă care lasă la vedere toate şuncile prezente şi trecute, dar pare că nu s-a terminat moda cu fustele, rochiile şi pantalonii transparenţi prin care să se zărească câte un chilot tanga musai în contrast. Astăzi aproape că am călcat strâmb pe scara de la metrou când am văzut un specimen cu un fund generos (Lopez e mic copil), înveşmântată într-o rochie galbenă, cu margini negre şi tanga … aţi ghicit, negri.
  • şi dacă e tot vorba de modă, nu înţeleg nici în ruptul capului cum pot unele fete să poarte sandale-cizmă. Anul trecut erau la modă cizmele din macrameu de parcă le lucrase bunica, iar anu’ ăsta sandalele cu tureatcă. Sunt oribile rău. Mai mult, chiar şi cizmele de iarnă am văzut că sunt tot mai des asortate cu rochiţe învolburate. What’s the point? Ştiu că e criză, dar oare chiar aşa să fi ajuns româncele să nu mai aibă bani de o pereche de sandale ori cizmele erau de la reduceri şi nu au mai avut timp să le poarte că s-a terminat iarna devreme?

Read Full Post »

Înţeleg că la Spitalul Militar din Bucureşti, paznicii de la poartă poartă uniforme. Care va să zică, au un soi de educaţie mai aleasă, zic eu, decât bodyguarzii normali. Nu am avut nevoie niciodată să merg pe acolo, dar tocmai ce mi-a fost povestită o fază care era în derulare.

Se duce omul la poartă, cu maşina, ca să ia un bolnav. Portarul, în uniformă, repet, îi spune că nu poate să îi dea voie cu maşina în curtea spitalului pentru că … atenţie mare … nu are biletul de externare.

Păi cum, mama dracului, să aibă omul care ia bolnavul biletul de externare la el? Să fi teleportat bolnavul biletul până la şofer? Să îl fi scanat şi trimis pe email în prealabil? Să se fi dus cu el la secretariatul spitalului ca să îl copieze şi să îl trimită prin poştă? Cum mama naibii îşi poate închipui un creier încins în uniformă că şoferul poate avea la el biletul de externare care e la bolnavă? Uite aşa. Îşi poate, pentru că regulile sunt scrise de alţii care sunt la fel de idioţi, pentru că foarte puţini în ţara asta mai gândesc, pentru că nimănui nu-i pasă de timpul altuia, pentru că oricum nimeni nu mai are respect pentru nimeni.

Aşa că aparţinătorul a lăsat maşina la cuca măcăii, s-a dus pe jos până la bolnavă ca să ia hârtia, s-a întors la maşină şi abia apoi creierul fiert cu uniformă i-a permis accesul în instituţia lu’ mă-sa.

Asta aşa, de parcă nu ne era suficient de scârbă de traiul în ţara asta. Sau poate că tot noi suntem de vină că ne-am uitat prea mult la filme în care bolnavul, chiar dacă poate să meargă pe picioarele lui este dus cu fotoliul rulant până la poarta spitalului.

Read Full Post »

Băi, deci, mi-e scârbă deja de rahaturile pe care unii le denumesc ştiri. iRealitateaTv şi probabil că şi alte televiziuni de „ştiri” au trecut dincolo de limita penibilului. Nu se poate să faci din moartea unui om, oricât de public sau mai puţin public a fost el, zeci de emisiuni şi tocşoaie.

Mai ales cât omul ăla a fost un sinucigaş cu foarte clare probleme psihice. Ce mesaj transmiţi ca televiziune cu acoperire naţională? Liber la sinucideri?

De parcă nu s-ar fi umplut şi ştirile de la Pro TV de sinucideri de când cu criza asta. Deh, pe vremurile astea nimeni nu-şi mai permite să violeze o babă:)

Mi-e scârbă. Cred că iar mă mut câteva zile pe CNN şi Euronews, că de BBC ăştia de la Romtelecom nu au auzit.

Read Full Post »

Dacă pașii, soarta sau cine o vrea vă direcționează către Olanda musai de reținut următoarele:

  • Olandezii ştiu foarte bine engleza, aşa că nu e o problemă să te descurci dacă ştii această limbă.
  • Bicicletele sunt mai periculoase decât maşinile, aşa că stai cu ochii în patru. Mereu te vei afla accidental pe o pistă pentru biciclişti şi rişti să treacă peste tine.
  • Olandezii sunt frumoşi şi au copii frumoşi, ceea ce va fi o încântare pentru ochi pe parcursul şederii. Copiii sunt transportaţi adesea într-un soi de coş montat pe bicicletă. Foarte funny.
  • Pentru transport nu trebuie închiriată maşină, decât dacă ai drumuri frecvente între orașe. Traficul este destul de aglomerat pentru că străzile sunt înguste şi bicicletele multe:). De mare ajutor este tramvaiul şi, eventual, bicicleta ce poate fi închiriată fie de la hotel, fie de la un centru specializat. Pentru deplasarea între orașe, de mare ajutor este trenul.
  • Aprovizionează-te de la supermarket când e cazul. Vei face economii destul de importante. În Amsterdam, de bază e Albert Heijn.
  • Cadouri: din piaţa de flori din Amsterdam. Nicăieri nu vei găsi magneţi, tricouri, bulbi sau alte prostii mai ieftine decât aici. Dacă pleci prin excursii, poţi cumpăra cărţi poştale mai ieftine din Aalsmeer sau de la Schermer. Bulbii din piaţa de flori sunt la jumătate de preţ decât la bursa de flori din Aalsmeer. Comparaţi preţurile dacă aveţi posibilitatea pentru că diferenţele pot fi, după cum spuneam, de la simplu la dublu.
  • Brânză: cel mai bine achiziționați Gouda de la tarabele de lângă piața de brânză din Alkmaar, vinerea. Dacă nu ajungeți acolo, păstrați-vă banii pentru ofertele din aeroport, din magayinele duty free. E cam cu 20% mai ieftin decât în magazinele specializate.
  • Dacă vreţi să mâncaţi bine, prin restaurante mai puţin turistice, o sursă foarte bună de inspiraţie este site-ul: http://www.spottedbylocals.com/.
  • Pentru mâncare gata preparată, de luat acasă, este bun şi La Place de pe Kalverstraat. O salată mare, asortată, o focaccia şi un suc ne-a costat în jur de 10 euro şi am mâncat pe stradă :).
  • Cardurile nu sunt peste tot acceptate. Magazinele mici, dar şi unele restaurante acceptă doar cash sau carduri emise în Olanda. Mi s-a întâmplat să nu pot plăti cu VISA sau Mastercard la Schermer, în magazinul cu suveniruri, la Burgemeester, la Intertoys (magazin de jucării) şi la Albert Heijn (foarte important). Păstraţi cash mai mult pentru hrană şi mai puţin pentru cadouri şi intrări la muzee, căci la magazinele mari (H&M, C&A etc) sau la muzee se acceptă carduri VISA şi Mastercard emise în alte ţări.
  • Iunie, iulie, august sunt luni bune de mers în Olanda când temperatura e foarte ok. Pentru cei care preferă să viziteze şi expoziţiile de flori sunt mai indicate lunile martie, aprilie şi mai, când este însă mai răcoare.
  • A, eram să uit. Atenţie la buzunare căci hoţii sunt activi peste tot, mai ales prin centru, în gara centrală şi în aeroport. Nu ştiu câţi dintre ei sunt români (de altfel am întâlnit mult mai puţini decât la Viena, spre exemplu). Fetele din vitrine însă … asta e altă poveste. 🙂

Zilele viitoare revin cu fotografii și reportaje din ultima vacanță, aici și pe Xplorio.

Read Full Post »

Older Posts »