Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2010

Sindromul drobului de sare

Cred că mulţi dintre noi, românii, suferim de sindromul drobului de sare. Din copilărie ni se trage, asta e sigur. De la mama care ne spunea: nu te duce acolo să o să cazi, nu face aia că te loveşti, nu te juca acolo că te murdăreşti şi după aia trebuie să spăl hainele de pe tine, nu vorbi cu persoane străine căci pot fi hoţi de copii, să nu iei mâncare de la alţii căci te poţi îmbolnăvi sau altele şi mai rele. Da, multe sunt sfaturi bune, dar auzindu-le continuu nu se poate să nu îţi creeze un sentiment permanent de nesiguranţă, un subiectivism exacerbat şi o oarecare doză importantă de negativism. Oricând drobul de sare de pe sobă îţi poate cădea în cap.

Vă sunt cunoscute gândurile de genul „nu mi-a mai spus nimic pentru că nu vrea să mă ajute”, „nu a sunat pentru că i s-a întâmplat ceva rău”, „dacă nu vine la întâlnire înseamnă că vrea să mă umilească sau nu mă iubeşte sau e cu alta”?

Nu ar fi mai bine să facem aşa? Dacă omul nu a sunat atunci a avut un motiv întemeiat. Ia să vedem ce s-a întâmplat. Hai să îl sun, să îi dau un email, un SMS ca să mă asigur că e totul ok. Poate nu are cum să mă ajute acum, poate nu a avut cum să sune pentru că i s-a terminat bateria la telefon, poate întârzie pentru că a stat mai mult la toaletă, poate drobul de sare e bine mersi la locul lui, pe sobă.

Măcar îţi iei de o grijă şi rămâi sănătos la cap, fără griji inutile şi fără ca un simplu gest – un telefon pe care nu l-ai primit la timp – să se tranforme într-o mega problemă.

Ca mamă şi nevastă, cel puţin, încerc să mă păstrez aşa, mai relaxată, mai puţin cicălitoare şi mai comunicativă. Face bine la nervi, garantez.

Read Full Post »

Am fost aseară la Gala Ziarului Financiar. Eveniment de top, cu manageri de top, cu firme de top. Domni la costum, doamne simandicoase, Marriott, tot tacâmul.

S-au decernat vreo 15 premii pentru cele mai valoroase 10 companii şi 5 premii speciale. La decernarea fiecărui premiu a venit pe scenă câte un reprezentant al companiei premiate să mulţumească pentru trofeu. Un eveniment decent, aş zice, care şi-a păstrat până la final decenţa şi standardul ridicat.

Ei, la un astfel de eveniment, imaginaţi-vă cum se urcă el managerul (de regulă de la head of marketing în sus), de data asta un manager de strategie parcă, de la o foarte importantă companie, şi începe să-şi rostească sau mai degrabă să-şi „scuipe” discursul dinainte pregătit de fetele de la PR probabil, între două rumegări a ciungii dintre dinţi.

Dragelor fete de PR, când vă vedeţi colegii într-o astfel de postură spuneţi-le că ciunga nu face casă bună cu scena şi, cu atât mai mult, aceeaşi ciungămestecată toată seara. Ştiu, vă veţi atrage priviri urâte toată seara sau poate şi în dimineaţa următoare la serviciu, dar protejaţi imaginea companiei (că de aia aveţi jobul ăsta) de astfel de neglijenţe sau proaste obiceiuri.

Altfel, riscaţi data viitoare ca managerul vostru să vină cu o ciungă asortată cu cravata şi să mai facă şi baloane.

Read Full Post »

Un an, 7 luni şi ceva

Da, cam atât a trecut:) şi acum pare să fie cea mai frumoasă perioadă de până acum. Mărunţica face toate nebuniile din lume, dar majoritatea nebunii copilăreşti, tâmpenii majore nu prea operează, în schimb încearcă să vorbească corect dar nu prea îi iese aşa încât turuie toată ziulica pe limba ei. A învăţat-o bunicu de la Tecuci cum să spună corect mama şi tata, dar spune doar când are chef. În rest îi iese doar „ata” care poate să însemne şi haide:). Cu „ata” ne cheamă, spre exemplu când vrea să ne arate ceva.

Tot bunicu de la Tecuci a învăţat-o cum să sară, aşa încât de vreo 2-3 săptămâni exersează săritul de pe loc atât pe podeaua din sufragerie, spre disperarea (cred) a vecinului de jos, cât şi săritura de tip bungee jumping, de pe scăunelul ei verde de la Ikea în braţele lui tati sau ale mamei.

Vrea desene animate seara şi aproape că şi le pune singură la DVD player, doar că nu e lăsată să apese pe butoane. Asta nu înseamnă că nu profită oricând prinde ocazia şi nu stă tati cu gura pe ea.

După ce aproape renunţase la lăpticul de seară într-o perioadă în care a fost foarte stresată de lucrările de termoizolare a apartamentului nostru şi a celor din vecinătate, acum a revenit la sentimente mai bune şi bea singură lăpticul în timp ce se uită la desene şi stă cu capul pe perna care e la tati în braţe. Da, e într-o perioadă de mare amor pentru tăticul ei. Din când în când mai vrea să îi citim şi câte o poveste înainte să adoarmă la ea în pătuţ.

Într-o seară chiar s-a dus la singură la ea în pătuţ şi a adormit după ce am citit un singur paragraf dintr-o poveste.

Preferă desenele cu muzică. E mare amatoare de muzică, jucăriile preferate sunt cele care cântă, astfel încât ea să poată dansa. Are ritm şi nişte mişcări pe care nu ştiu de unde le-a învăţat, dar, ca un făcut, nu am nicio cameră video pe aproape ca să o filmez.

Se spală singurică pe dinţişori şi e încântată de activitatea asta. O facem dimineaţa şi seara dar, dacă s-ar putea ar mai face-o de 5 ori pe zi. Bănuiala mea este că îi place la nebunie pasta de dinţi pe care o mânâncă/suge cu mare drag.

A învăţat să se spele cu buretele pe burtică, în timpul băiţei, şi să se spele pe faţă.

Râde mult şi se alintă, dar are şi nevricalele ei. Nu îi place să fie îmbrăcată. Fuge cât o ţin picioarele sau se zbate când vreau să o încalţ, îmbrac cu jacheta sau să îi pun pălăria. Adoră să umble prin „nămeţii” de frunze uscate astfel încât, pe vremea asta, dimineaţa, stăm şi ne jucăm în faţa blocului, împreună cu mamaia până când se face ora maximă la care ar fi cazul să plec către serviciu. Astăzi am învăţat-o cum să facă fulgi de ninsoare din zăpadă artificială:). Preferă să se deplaseze în braţe, dar dacă îi dai o motivaţie suficient de bună, merge şi pe jos. Căruciorul îl mai folosim foarte rar.

Nu prea e pretenţioasă la mâncare şi e destul de adaptabilă şi sociabilă. Şi, nu, nu îi caut peţitor încă:P, e doar un update pentru prieteni şi rude cu care nu am mai vorbit de mai mult timp sau care nu au mai văzut-o în ultimele luni.

____________________

Later edit: Pentru că vremea trece repede şi copilul creşte, am rămas cu câteva chestii pe care vreau să le dau la preţ redus (dacă se poate nu gratis, că e criză:P şi lunar oricum donăm sacoşe de haine): o scoică de maşină în stare perfectă, un premergător şi deocamdată cam atât. Căruciorul şi landoul mai târziu:P

Read Full Post »