Ozana. Seara. Ora 7 şi ceva. Plouă.
Strada e cu două sensuri. Pe o parte e parcarea blocului, cu locurile dispuse perpendicular pe trotuar. Au loc să treacă două maşini. Dacă…dacă pe partea cu magazinele nu ar fi parcate dubele lor de aprovizionare. Deci, ar avea loc să treacă două maşini dacă s-ar lăsa una pe alta.
Ca omu’ normal, abia aştepţi să ajungi acasă şi să te refugiezi în bârlog. Ajungi în parcare. Pe locul tău tronează o maşină. Poziţia: diagonală. Locul de lângă tine, ocupat şi el. De acelaşi nesimţit. Nesimţitu’ s-a dus să-şi ia bere. Sau chipsuri. Sau pâine. Sau pe mă-sa. Stai. Claxonezi o dată scurt. Nimeni. Claxonezi de două ori scurt. Niciun bou nu scoate coarnele din magazinele de vis-a-vis de parcare. Te tragi din drum, ca să nu blochezi şi aştepţi.
Iese dobitocul. Vine agale spre maşină. Tu fierbi. Se uită mirat la tine. Cu ochi mari, de vacă. Nu înţelege că te-a încurcat. Că tu ajungi acasă mai târziu cu 10-20 de minute pentru că el e vită şi nu ştie să parcheze.
Scena se repetă la infinit. În fiecare seară. Sau la fiecare două seri. Spumegi o zi, două. A treia, dacă vii şi mai obosit, te iei de nesimţit. Altul de fiecare dată. Te întreabă: „Păi şi ce facem acum, ne enervăm?” Da, deşteptule. Că poate tu vii o dată pe săptămână ca să-ţi iei bere dar eu stau ca proasta în drum în fiecare seară.
Într-o vineri, am stat 25 de minute cu maşina în stradă. Nimeni nu-şi revendica Poloul albastru care bloca două locuri. După 20 de minute, timp în care „prinţu’ consort” dăduse o tură de magazine şi gherete întrebând a cui e maşina, îmi trece prin cap să mă mai duc şi eu o dată la coaforul din colţ. Ce a urmat nu vă mai descriu. Doar atât: era blondă.
Nici nu mai ştiu ce să fac cu ăştia. Am văzut aici nişte stickere pe care le-aş lipi cu mare nesaţ pe oglinzile vacilor şi boilor care populează cartierul. Da’ nu ştiu de unde să le cumpăr. Alte idei?
Nu lipi stickere, ca o sa stie cine le-a lipit, fiind locul tau.
Recomand cu caldura un ou crud, zdrobit pe vopseaua lui. Ca si cum l-ar fi aruncat cineva de sus. De fapt, poate il arunci chiar tu de sus. Mai degraba, sparge-l undeva unde sa nu vada decat a doua zi.
Caci intre timp ala se usuca, si ii strange lacul de pe vopsea din zona respectiva. Efect de imbatranire garantat.
Bonus: vopsea alba, scris MARE: Nu parca, loc platit!
Asta, daca e loc platit. Daca nu, rabdare si tutun.
@zvoner: e scris mare numarul de autorizatie si numarul masinii. am trasat cu vopsea locul ca sa vada bizonu’ ca tre’ sa parcheze intre dungi. asta cu oul nu merge caci parcarea e la capatul blocului si nu sunt geamuri prin preajma.
Cele de aici iti plac: http://parchez.ca/ ?
🙂 sunt simpatice…