Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘parcare’

Domnule primar Negoiţă,

Înclin din ce în ce mai mult să cred că te-am votat degeaba anu’ trecut. Păi dacă tot ai făcut matale o sumedenie de locuri de parcare la bulivar’, vreo două-trei sute pe la Voinicelu’ şi pe unde au mai fost garaje, de ce nu ne dai domnule primar şi posibilitatea să le plătim într-un mod decent?

De ce naiba trebuie să stea un om la coadă la rahaturile de ghişee ale CEC, unde calculatoarele merg din an în Paşte, unde bazele de date sunt făcute cu picioarele iar serverele gâfâie de la câţi bani au fost aruncaţi pe ele?

De ce naiba, domnule Primar Fruntaş al Sectorului 3 nu se poate plăti online un rahat de taxă de parcare sau un impozit pe casă? De ce nu găsesc pe site-ul primăriei locurile unde se poate plăti parcarea şi o frază prin care să mă asiguri că dacă o plătesc la CEC sau la Poştă ca şi pe celelate impozite anuale, nu se trezeşte vreo domniţă de la matale de la Serviciul Parcări să spună că nu i-a venit? Dovada plăţii, evident.

De ce dacă sun la Serviciul Parcări nu îmi răspunde nimeni deşi stau cu telefonul la ureche preţ de un sfert de oră?

De ce oare când vrem să vă dăm bani trebuie să simţim că vi-i dăm cu forţa şi voi, primăriile, statul, guvernul, vă faceţi că vă înecaţi cu banii ăştia? Haide, domnule primar că se poate. La câte locuri de parcare ai inventat şi la câte părculeţe ai amenajat, merge şi un site bine pus la punct, o bază de date făcută cu cap şi un buton de plăteşte! Pe bune. Ca să ne simţim şi noi ca în secolul 21.

Disclaimer: Acest text nu este un articol care critică activitatea primarului sectorului 3 căci nu e cazul. Omul a făcut mai multe decât a făcut Pleşca sau oricare altul dinaintea lui. Textul exprimă nemulţumirea unui om normal care încearcă la început de an să îşi plătească impozitele şi trebuie să sacrifice jumătate de zi din viaţă pentru o nenorocită de coadă la o porcărie de ghişeu. Şi asta în fiecare an de cel puţin patru ani încoace.

Reclame

Read Full Post »

Ozana. Seara. Ora 7 şi ceva. Plouă.

Strada e cu două sensuri. Pe o parte e parcarea blocului, cu locurile dispuse perpendicular pe trotuar. Au loc să treacă două maşini. Dacă…dacă pe partea cu magazinele nu ar fi parcate dubele lor de aprovizionare. Deci, ar avea loc să treacă două maşini dacă s-ar lăsa una pe alta.

Ca omu’ normal, abia aştepţi să ajungi acasă şi să te refugiezi în bârlog. Ajungi în parcare. Pe locul tău tronează o maşină. Poziţia: diagonală. Locul de lângă tine, ocupat şi el. De acelaşi nesimţit. Nesimţitu’ s-a dus să-şi ia bere. Sau chipsuri. Sau pâine. Sau pe mă-sa. Stai. Claxonezi o dată scurt. Nimeni. Claxonezi de două ori scurt. Niciun bou nu scoate coarnele din magazinele de vis-a-vis de parcare. Te tragi din drum, ca să nu blochezi şi aştepţi.

Iese dobitocul. Vine agale spre maşină. Tu fierbi. Se uită mirat la tine. Cu ochi mari, de vacă. Nu înţelege că te-a încurcat. Că tu ajungi acasă mai târziu cu 10-20 de minute pentru că el e vită şi nu ştie să parcheze.

Scena se repetă la infinit. În fiecare seară. Sau la fiecare două seri. Spumegi o zi, două. A treia, dacă vii şi mai obosit, te iei de nesimţit. Altul de fiecare dată. Te întreabă: „Păi şi ce facem acum, ne enervăm?” Da, deşteptule. Că poate tu vii o dată pe săptămână ca să-ţi iei bere dar eu stau ca proasta în drum în fiecare seară.

Într-o vineri, am stat 25 de minute cu maşina în stradă. Nimeni nu-şi revendica Poloul albastru care bloca două locuri. După 20 de minute, timp în care „prinţu’ consort” dăduse o tură de magazine şi gherete întrebând a cui e maşina, îmi trece prin cap să mă mai duc şi eu o dată la coaforul din colţ. Ce a urmat nu vă mai descriu. Doar atât: era blondă.

Nici nu mai ştiu ce să fac cu ăştia. Am văzut aici nişte stickere pe care le-aş lipi cu mare nesaţ pe oglinzile vacilor şi boilor care populează cartierul. Da’ nu ştiu de unde să le cumpăr. Alte idei?

Read Full Post »