Am dus copilu’ agaga. Adică la Tecuci, unde sunt, evident, gaga. Pardon, gâşte. Şi coco, adică găini. Şi cum Tecuci e greu de spus, agaga se numeşte casa bunicilor de acolo. Între timp am înţeles că ea este populată de Tata Mahaiu şi Mama Adana 🙂 Cuvintele astea trebuie să le trec într-un dicţionar al piticilor, ca să ne amuzăm şi mai târziu de ele.
Rămaşi singuri şi puţin cam trişti, căci orice despărţire de micuţa prinţesă este greoaie, am început curăţenia de primăvară prin casă. Avântul a ţinut fix 2-3 seri. După care am plecat la Miercurea Ciuc, la Cupa României la Kendo, ediţia 2011. După care ne-am şi întors, mai obosiţi decât am plecat.
De două zile casc încontinuu, nicio cafea nu mai are efect, niciun ceai verde nu poate pune scobitori între pleoape. Şi culmea, ca un făcut, când ajung acasă îmi trece somnul şi stau să mă holbez la Fringe până la 1 noaptea. Recuperez toate serile alea în care m-am uitat în continuu la Winnie de pluş aka Kanga şi la Clubul lui Mickey Mouse aka Tutu Piki.
Dar abia aştept să mergem să aducem mica prinţesă acasă şi să intrăm din nou în programul de full night & day job. Până atunci au mai rămas câteva zile de terminat curăţenia de primăvară, de ascuns hainele groase prin dulapuri şi de scos cauciucurile de iarnă de pe maşină. Ăăă, asta nu. Nu încă. E suficient că le-am pus din nou pe alea din faţă. Aştept să se facă vară. După două săptămâni în care temperatura sare constant peste 20 de grade poate mă mai gândesc. Şi nu mă mai uit la Busu, clar. Că tot timpul spune că se face frig şi plouă sau ninge. De 6 luni încoa tot aşa o ţine.
Şi tot până vine micuţa prinţesă poate reuşesc şi eu să mă odihnesc un pic:). Noapte bună! Eu plec la antrenament.:P
Lasă un comentariu