Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘moartea presei scrise’

Nici nu ştiu când au trecut cei 7 ani de când am plecat din presă. Din când în când mă apucă o nostalgie a vremurilor de la ZF, deşi aş fi ipocrită să nu recunosc că acum mi-e relativ bine şi de partea cealaltă a baricadei.

Mă uit însă cu tristeţe la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi mai cu seamă în presă. Crizele de toate felurile au lovit puternic ceea ce altă dată putea fi un loc de muncă decent şi mai ales un loc de exprimare perfect. Sau aproape perfect. Da, ştiu, foştii mei colegi mă vor certa un pic în gând. Nu, dragi colegi, nu am uitat ce salariu aveam atunci şi mă întristează şi mai tare să aflu că acelea de acum sunt doar un pic mai mari. E ca şi cum ne-am fi întors în urmă cu 6-7 ani, nu-i aşa? Nu am uitat nici că şi pe atunci mai întârzia leafa chiar şi cu o săptămnă sau două. Nu am uitat nici că plecam în deplasări fără diurnă şi că pentru a cere o mărire mică mică de salariu aveam coşmaruri o lună. Nu am uitat nici că lucram duminica, dar nici întâlnirile de mai toate conferinţele de presă, nici alergarea lui Nica pe culoarele ministerului sau parlamentului, nici „excursiile” cu ocazia diverselor evenimente internaţionale de unde am venit cu o experienţă net îmbogăţită. Totul pare să se fi schimbat de atunci şi totuşi, imaginea de acum e parcă la fel. Trist. Chiar şi Niculina e la locul ei:). Şi salariile sunt aproape la locul lor. Doar foştii mei colegi nu mai sunt unde erau cum 3-4 ani.

Şi cel mai trist este că, deşi presa părea să fi evoluat exponenţial în următorii ani după plecarea mea de la ZF, crizele naturale sau induse din ultimii ani, inclusiv cea politică (ce, nu credeţi că inflaţia de ziare din perioada 2002-2007 a fost subvenţionată măcar parţial politic?) cumulate cu impotenţa celor mai mulţi manageri din industrie, par să fi dat lovitura de graţie. Cele mai greu lovite par a fi publicaţiile specializate. Financiare, IT, construcţii, auto, tot ce e de nişă şi nu pot servi la alegerile care vin.

Care sunt şansele celor care rămân fără slujbă la ziar? Migrează în online, la cele câteva publicaţii ce oferă content gratuit publicului lor de nişă. Sau migrează în PR (multe dintre jurnaliste caută un astfel e job sau au trecut deja în această barcă). Ori lucrează ca freelanceri pe proiecte externe de copyright sau, în caz excepţional şi cel mai fericit, au ocazia să fie corespondenţi ai unei publicaţii din afară.

E jurnalismul o meserie care moare? Nici vorbă. Şi totuşi ce urmează? O nouă infuzie de capital, dar nu la fel de mare, care să susţină campaniile electorale viitoare? Nu aş miza musai pe asta căci, dacă infuzie va fi, nu prea are a face cu publicaţiile specializate. Şi atunci?

Presa se schimbă. Schimbările sunt radicale şi direcţia este oarecum incertă. Nu doar la noi, ci şi la ei. Acolo unde există management, piaţa de publicitate e mai mare, jurnalişti buni destui şi unde funcţionează foarte bine modelul freelancingului. E incertă pentru că după cum dezbăteam la un moment dat cu câţiva prieteni, s-au schimbat multe în ultimii ani. Şi nu doar că am rămas fără bani din cauza crizei reale sau induse. Ci pentru că lumea are acum acces la mult mai multă informaţie, publicată în diverse medii şi mai ales gratuit. Nu e greu să faci o revoluţie aşa cum au au făcut primele ziare apărute, e mai greu să te pliezi şi să te reinventezi pentru a face faţă uneia ce vine ca un tsunami peste tine. E greu să rămâi la suprafaţă. Şi totuşi unii dintre noi trebuie să o facă, merită să o facă pentru că sunt jurnalişti până în ultima celulă a corpului lor. Nu am o soluţie la hemoragia din presa românasă de astăzi. Nici nu doresc să mă erijez într-un om atoateştiutor sau cu soluţii pentru orice. Am nişte idei, le-am expus poate cui nu trebuie. Dar, dragi prieteni, nu veniţi cu toţii în PR, mai avem nevoie de voi ca jurnalişti, mai vrem să vă citim! Aici sau în altă parte, oriunde vă vor purta destinele.

Read Full Post »