E clar că nu va mai merge mult timp minciunica asta cu raportările la hectar. Nu e posibil să spui despre un ziar că, în ciuda faptului că are tirajul x este citit, în medie, de 18x oameni. E ca şi cum fiind într-un vagon de metrou îţi citesc ziarul toţi vecinii din jurul tău şi cei de vizavi sau din vagonul celălalt. Şi nu toţi cititorii de ziare merg cu metroul sau cu tramvaiul. Şi nici poanta cu “citesc ceilalţi 17 colegi de birou” nu ţine.
Presa a intrat într-un cerc vicios aproape perfect închis. Managementul vrea să taie costurile, dă oameni buni afară sau le scad masiv salariile, angajează studenţi fără experienţă la scris, conţinutul produs este de 2 bani, cu foarte mici excepţii. Piaţa de publicitate e jos pentru că firmele nu mai au bani de marketing şi pentru că nu vor să investească în ziare sau reviste slabe la conţinut. Dacă nu vin bani din publicitate, atunci hai să scoatem cărţi, DVDuri, poveşti etc. Nu merge mult nici schema asta. Oamenii şi-au umplut bibliotecile, s-au prins că un Kindle e mai încăpător şi mai trendy, sau pur şi simplu nu mai au chef să dea bani pe atâta “cultură”. Şi şi-au şi pierdut încrederea în ziare. Nu mai cred pe nimeni, ştiu că toţi patronii din presă sau aproape toţi sunt afiliaţi politic, nu îi mai interesează aşa de mult publicaţiile generaliste şi preferă tabloidele (o anumită parte a publicului) sau publicaţiile specializate (o altă parte a publicului, niciodată aceeaşi). Deci scade tirajul, cu tot cu cărţi. Deci, iarăşi avem pierderi, iar trebuie să reducem costurile, iar dăm oameni afară, dar nu mai avem ce să mai dăm. Aşa că ne mutăm online.
Cu iluzia că un ziar online e mai ieftin ca şi cost, mulţi taie costurile cu tipografia şi se mută exclusiv pe Internet. Dar publicitarii încă nu investesc atâţia bani online pentru că publicitatea online se vinde încă ieftin şi pentru că Internetul nu are atâta acoperire cum are … printul sau TVul. Sau cel puţin cum se spune prin diverse raportări la hectar că are.
Şi atunci care e viitorul? Unele ziare încă se zbat să iasă pe print şi să iasă pe profit. Invetează tot felul de pachete premium, doar doar şi-or păstra abonaţii. Numai că unii abonaţi (ca mine, spre exemplu) nu mai au chef să aştepte ca poşta sau alt distribuitor de presă să îi aducă ziarul la ora 12 şi vor să citească totul online, de pe smartăhone, din metrou, de pe tabletă, la o cafea, sau chiar de la birou, dar în prima oră de când au ajuns la muncă.
Vorbeam cu un şef de ziar astăzi şi îi explicam toate aceste probleme. Personal apreciez foarte mult modalitatea WSJE de a împăca şi capra şi varza şi de a vinde ziarul în 3 moduri: abonament la ediţia tipărită, abonament la ediţia online sau abonament la ambele, cu reducerile respective. Ce îi opreşte şi pe ei să facă la fel?
Mulţi cred probabil că şi-ar canibaliza piaţa de abonamente. Dar nu e chiar aşa. Eu nu o să-mi mai fac abonament la ziarul tipărit. Din mai multe motive. Ajunge târziu, e mare şi nu am chef să îl frunzăresc, ediţia online are mai multe ştiri şi e uşor de parcurs şi o pot citi pe drum. Aşa că aş plăti un abonament pentru ediţia online, dar decent, nu 1000 de euro pe an.
Ca urmare, pe mine ca şi cititor, presa trebuie să mă prindă cu un conţinut de calitate, nu ştiri furate de la unul la altul, scrise în 2-3 minute şi date repede online pe principiul “am fost primul care a dat ştirea”. Prefer un articol lucrat, dezvoltat, muncit. Da, ştiu, pentru asta ai nevoie de mai mulţi oameni pe care nu îi poţi plăti foarte bine pentru că e criză şi intrăm iarăşi în acelaşi cerc vicios. Dar oare s-a gândit cineva să folosească schema cu freelancerii care în alte părţi ale lumii funcţionează foarte bine? Că tu, ca manager, ai avea atunci de plătit doar pentru articolele foarte bune. Plăteşti bine dar ai calitate. Ai calitate, ai cititori. Offline şi online. Ai cititori buni şi raportaţi pe bune, ai publicitate, căci eşti credibil. Deci o duci bine. Poţi să îţi permiţi să măreşti numărul de pagini, să inventenzi secţiuni exclusive pe online, să faci o grămadă de chestii care să îţi crească per total calitatea publicaţiei integrate, offline şi online. Dar pentru asta nu trebuie să disperi că piaţa de publicitate e jos, ci să o faci să urce chiar schimbând modelul de business. Iar dacă eşti deştept şi o faci primul, dacă te schimbi primul, dacă devii bun, te vinzi scump şi iei cea mai mare felie de tort. Cam ca în războiul Apple şi Google versus Nokia.
