Family Frost nu e un brand de care să fi auzit până mai deunăzi. Am intrat în contact cu ei mai mult auditiv încercând să îmi explic ce sunet e ăla care îmi pătrunde în casă şi care aduce puţin cu melodia din “Întâlnire de gradul trei”.
După câteva luni de zile, “prinţu’ consort” descoperă sursa de “zgomot”: un camion care vinde îngheţată pe stradă. Printre blocuri. La noi printre blocuri. Wow, mi-am zis atunci, uimită mai ales de modelul de business preluat de la americani (deşi ulterior aveam să aflu că firma e nemţească), dar şi de faptul că au ajuns chiar şi la mine în cartier, la capătul Bucureştiului.
De când cu descoperirea am tot stat la pândă în speranţa că poate data viitoare când apare prin cartier maşina cu îngheţată nu mă prinde în pijamale. Că, sincer, mi s-a părut foarte funny ideea să îţi cumperi îngheţată la scara blocului.
Aseară am dat nas în nas cu camionul. Ne-am pus pe studiat oferta şi pentru că aveam deja două găletuşe de îngheţată în congelator am plecat doar cu o punguţă cu mini-profiterol care, apropos, sunt bunuţe. Adicătelea, ce s-o mai dau cotită, sunt bune. Am ajuns să le mănânc la cafea 
.
Am stat un pic de vorbă şi cu nenea vânzătorul care mi-a spus că sunt firmă germană, că au două puncte de lucru în Bucureşti şi sediul în Ploieşti şi că probabil, de la toamnă nu vom mai auzi sirena căci business-ul de comerţ stradal nu prea merge şi se vor axa mai mult pe comandă de la distanţă, inclusiv online. E mai convenabil decât să investească o grămadă de bani în camioanele frigorifice cu sirenă.
Păcat, că uite aşa se mai duce pe Dâmboviţa un American Dream. Pe cât facem însă pariu că un business similar cu mititei şi berică ar prinde de minune?
Nu cred ca merge nici din cauza arhitecturii noastre urbane si probabil nici in States nu merge in genul asta de cartiere cu blocuri si alei aglomerate.
@CRM review: eu credca nu merge pentru ca nu au gasit inca raportul perfect intre piata pe care o adreseaza si preturi. Nu cred ca infrastructura e cauza.
Mai e si problema de maturizare a ideii: oriunde in lume, o idee atat de nastrusnica (nu rade, fix asa pare in contextul nostru) are nevoie de ceva timp sa ajunga la creier si sa se faca acceptata.
Are legatura si cu procentajul de achizitii din instinct, adica neprogramate. Deocamdata in Romania inca se cumpara foarte mult programat. Si (cum ziceai si tu cu pijamaua) nu merge sa te gandesti “Azi vreau inghetata, sa astept poate o veni camionul”
Şi noi suntem fani Family Frost – in primul rand pentru ca sunt mai singurii care au inghetata pentru diabetici, iar „printul meu consort” are ceva probleme cu o glicemie mai naravasa si, in al doilea rand, pentru ca inghetata lor e foarte buna, mai ales cea cu fructe (sa incerci sorbet-ul de lamaie sau inghetata cu iaurt si piersici/zmeura!). Mama cumpara de la ei o gramada de prostioare, incepând cu american donuts si terminand cu spanacul congelat… Şi se pare ca in „urbea” mea se pare că merge afacerea – s-au organizat pe cartiere si pe zile ale saptamanii, în zona noastra ajunge masinuta cu inghetata sambata inainte de pranz:). Tanti soferita mi-a povestit foarte entuziasmata ca din toamna vor avea foarte multe semipreparate, incepand de la chestii rafinate, gen „medalion de vitel” si sfarsind cu romanescul ciolan cu fasole…
@Corina: m-ai lovit faza cu inghetata. O voi incerca musai pe cea cu piersici. Singura problema e cantitatea. Nene, da’ nu se poate mai putin de un kil?
Imi pare rau ca te-am lovit
dar, dupa ce o gusti, cred ca o sa ajungi la concluzia ca SIGUR nu se poate mai putin de un kil …
P.S. singura mea scuza in fata propriei constiinte e ca are mai putine calorii, ca doar e facuta cu iaurt:)… iar aia cu lamaie cred ca e si mai dietetica – nu are lapte si e acrisor-amaruie, deci nici prea mult zahar n-ar trebui sa contina…
@Corina: ai avut dreptate. E chiar bună. Şi asta o spun eu care nu mă dau deloc în vânt după îngheţatele cu arome de fructe. Să mai încerci şi îngheţata cu sos de vişine.