Încerc să fixez o întânire la o bere cu câţiva prieteni. Ne punem de acord cu ora, cu localul, cu numărul de persoane (jizz, este mai greu să strângi 8 bărbaţi la o bere decât să faci confirmări pentru un eveniment:P) şi zic să sun să fac rezervare.
Sugerasem Irish Pub de la Unirii pentru că este central, aproape de metrou şi că e destul de accesibil şi fain ca locaţie. Nu pentru servicii, căci despre ele ştiam. Aşa că îmi iau inima în dinţi, telefonul la o ureche şi sun. Îmi răspunde o voce feminină, cam trecută de 35 de ani. O informez că vreau să rezerv masă pentru 9 persoane şi că vom veni pe la ora 19.
Ce-mi aud la telefon?
“Da’ ştiţi care sunt mai nou condiţiile pentru rezervare? Aţi mai fost la noi?”.
“Păi, am mai fost, evident. Dar probabil fără rezervare.”
“Ca să vă fac rezervare trebuie să consumaţi minimum de 35 de lei de persoană”.
“Ok. Faceţi rezervare şi vă sun eu înapoi dacă prietenii se răzgândesc.”
Înţeleg că nu e momentul să îţi permiţi o ţeapă de 9 locuri la o masă mare din restaurant, în prime-time, dar frate, e cam aiuritor să îi ceri omului să consume de minimum x lei când oricum poate nici el nu ştie dacă îi vor veni toţi prietenii la bere sau dacă unii au timp să stea să consume 4-5 beri sau mai multe, ca să se facă ăia x lei. Şi poate unora nu le e foame sau se satură cu bere 
Şi ce fac oare dacă în loc de 9 vin 7 persoane sau cei 9 nu consumă de 315 lei fix? Le retragi rezervarea? (vorba unuia dintre amatorii de bere în mijlocul iernii:P).
Sunt multi, tare multi care fac asa, si inca de mult.
Ce-i drept, cred ca acum mai mult dintre cluburi – nu auzisem sa se practice si la pub-uri, cafenele, baruri.
De fapt, ce zic eu, acum niste ani m-am oprit din mers la Cafeneau actorilor fix din cauza asta.
si eu am trecut printr-o astfel de experienta, aceiasi voce sictirita m-a informat ca nu poate sa imi faca rezervare “ca eu nu am cum sa stiu ca veniti si cat consumati”