De ce se îmbracă românii prost

Am observat de câţiva ani încoace că românii se îmbracă din ce în ce mai prost. La mare căutare sunt chinezismele şi turcismele ieftine (majoritatea din complexele Europa şi Doraly), cât mai strălucitoare şi care se rup după maximum 3 spălări, dacă nu sunt deja rupte şi trendy.

În magazinele româneşti nu găseşti haine normale pentru femei. Sau găseşti dar foarte greu. Fie sunt măsuri numai pentru puştoaice silfide sau care preferă să stea cu blugii pocnind pe coapse şi cu şuncile la vedere, fie sunt modele pe care nici în dormitor nu-ţi vine să le porţi.

Dacă, printr-o întâmplare, ajungi să găseşti în magazine mărimi de la 42 în sus şi modele acceptabile atunci trebuie să te pregăteşti să-ţi laşi portofelul la casă. Clar nu scapi cu mai puţin de 500-600 RON cheltuiţi pe 2-3 articole de îmbrăcăminte.

Cum s-a ajuns aici? Eu am o explicaţie simplă: importurile de haine normale sunt foarte costisitoare. Producţia internă e mult mai eficientă, din punct de vedere al costurilor.  Iar contrabanda cu chinezisme e şi mai eficientă. Nu zic că producţia internă e proastă, ci că rareori găşeşti ceva de bun gust şi de cele mai multe ori la nişte preţuri care nu se justifică.

Se dă un mare lanţ de magazine care nu şi-a dechis încă în România o reprezentanţă – H&M. Au lucuri drăguţe, casual majoritatea, pentru venituri medii, pentru oameni medii, găseşti acolo şi mărimi până la 48 (nu am văzut mai mari până acum, la ei). La reduceri poţi găsi articole foarte bune cu preţuri între 9 şi 15 euro. Nereduse găseşti şi pe la 30-50 euro. Depinde de articolul vestimentar şi de colecţia din care face parte. Multe haine sunt produse în Bangladesh sau Indonezia. Nu mă deranjează. Pot fi şi din China cât timp nu au influenţe orientale sclipicioase.

La noi, mergi în Unirea, în Bucureşti, şi găseşti rochii banale, de mers la ştrand eventual, nu la birou, cu 180 RON. 50 euro, calitate îndoielnică şi aspect aidoma.

Se mai dă Victoria’s Secret. Au un magazin online foarte bun. Îmi fac user acum vreun an şi ceva. Dau să cumpăr nişte produse. În perioada reducerilor chiar găseşti chilipiruri. Nu cumpăr până la urmă pentru că transportul costa destul de mult pentru o comandă de vreo 100 USD. Ieri, mi se face din nou chef de o comandă de la Victoria’s Secret. Pun în coş câteva articole, mai corup o colegă să mi se alăture şedinţei de shopping online ca să împărţim pe din două costurile şi ghiciţi ce? Întrebăm la vamă cât trebuie să plătim la un colet cu îmbrăcăminte din Statele Unite. 12% taxa vamală şi alţi 19% tva. La produsele din piele, taxa vamală e de 9%. Şi, în bunul spirit românesc cred că calculul se face astfel: (valoare produse + transport)x1,12×1,19, adică plăteşti taxă vamală la transport şi TVA la taxa vamală şi la taxa de trasnport. Nu am verificat direct cu vama modul de calcul, recunosc, dar mi-a dispărut elanul de a-mi comanda bluziţe, fustiţe şi lenjerie de la Victoria’s Secret în condiţiile în care la o valoare a produselor de 111 USD aş plăti în plus încă vreo 80 USD.

Şi când mă gândesc că în State găseşti la outlets blugi Levi’s cu 20 de dolari…