Spre exemplu, poţi să te duci la muzee. Astă noapte a fost noaptea albă a muzeelor. La fel ca anul trecut am profitat puţin de ocazie. Nu că nu aş avea când să merg la muzeu în restul anului, dar cert este că de la Noaptea Albă din 2007 nu am mai călcat în vreunul. Anul trecut am ales din listă Muzeul Naţional de Istorie în care mi-am rupt picioarele vreo două ore.
Ieri a venit la rând Muzeul Naţional de Artă, de la palatul regal. Am intrat pe la 9 fără ceva şi am cutreierat printre tablouri şi sculpturi preţ de vreo oră. La ieşire o coada imensă de oameni care aşteptau liniştiţi să intre şi ei. Mi-a trezit un sentiment plăcut coada aia deşi, din cauza ei am fost total descurajată să mai merg către alt muzeu din lista destul de lungă pe care mi-o arăta broşura. Mi-a trezit acelaşi sentiment ca atunci când mă duc la teatru şi văd sala plină-ochi. Uite, domnle, îmi zic în acele momente, că mai sunt şi bucureşteni care se duc să se culturalizeze, pe lângă cei Bamboo/manele-adicted care sigut nu au călcat în viaţa lor printr-o sala de teatru sau expoziţie.
Astăzi e ziua porţilor deschise la Cotroceni. Am auzit că e coadă, dar îmi iau inima în dinţi şi mă duc. Dacă nu pot să intru, măcar traversez şi mă plimb prin Grădina Botanică.
…pai ce sa faci si tu; o idee ar fi sa-ti iei “consortiul” si sa mai rezolvati din “restante”, daca tot exista atata energie incat ne-am apucat sa scriem undercover, nu?
)