Coşmaruri tehnologice (part 2)

Am rămas datoare cu continuarea coşmarurilor tehnologice. Nu, nu am prăjit GPSu’ pe bord şi nici nu mi-am băgat degetele în priză:) Am trecut prin altele…

La câteva zile de la experienţa cu semnalul la GPS îmi comand de pe orange.ro (secţiunea webshop, dacă e cineva curios să încerce) un telefon. Fiind o persoană care se plictişeşte dacă stă, visul meu era să îmi iau un telefon cu care să-mi ocup timpul neocupat. Care va să zică să îmi citesc emailurile la metrou sau să stau pe Internet la câte un eveniment/întâlnire mai plicticoasă.

Printre opţiuni: Blackberry, Nokia, Sony Ericsson. Nokia a picat de la sine pentru că eu şi designerii de la firma finlandeză nu avem nimic în comun conceptual. Orice telefon Nokia pe care am pus mâna până acum, fără excepţie, de la cel mai simplu model până la ultimul comunicator, mi-a creat frustrări. Fie avea butoanele de răspuns/închis pe dos şi trebuia să mă concentrez ca să-l nimeresc pe cel corect, fie meniul nu era intuitiv şi aşa mai departe. Cert este că din fiecare „bătălie” purtată cu un reprezentant Nokia cu butoane am ieşit învinsă. Ca urmare, no Nokia, thanks.

Au rămas pe listă două modele de Blackberry şi un Sony Ericsson de business, mai spre PDA, adică P1i. Întrebând încoace şi încolo, citind romane întregi pe Internet mă hotărăsc pentru SE. Ce mi s-a părut foarte fain este faptul că pe site-ul producătorului ai la dispoziţie o simulare de telefon. Practic îl butonezi pe monitor, fără să mai fie nevoie să te deplasezi la un magazin.

Până aici totul ok. Mare amatoare de cumpărat diverse chestii de pe Internet, nu îmi refuz nici acum plăcerea de a trece pe la casă cu un triumfător „buy now”.

Ok, am cumpărat, am plătit, şi acum ce fac? Aştept. Site-ul Orange indica un timp de maximum vreo 4-5 zile lucrătoare. Nu-i bai, îmi zic, autoconvingându-mă că aşa cum am stat până acum fără email mobil pot să mai stau o săptămână. Deşi nici nu a fost nevoie să aştept atât pentru că băieţii portocalii au livrat foarte prompt în 2 zile.

Primesc cutiuţa. Ca un copil care şi-a descoperit sub pomul de Crăciun cadoul, deschid frenetic capacul şi inventariez ce se află în interior. În 2 minute telefonul avea bateria şi sim-ul în el şi pornise

Şi, ca în reclamele cu cei doi muţunachi de la Orange: tadammmmmm… Surpriză: telefonul merge, totul e ok doar că ecranul tactil nu răspunde la comenzi, adică nici la apăsare cu stylusul nici cu vârful degetelor. Având în minte episodul cu semnalul de la GPS încerc în mai multe variante sensibilitatea ecranului care se încăpăţâna să rămână zero.

Sun la Orange la 411 (call centerul obişnuit). Băieţii află de problemă şi mă trimit la producător. Sun la SE România şi o tanti aflată la capătul celălalt al firului mă trimite pe site să fac un update de software. Că poate de aia nu funcţionează ecranul. Deşi nu prea vedeam o legătură foarte mare între problema hardware şi soluţia software livrată de dânsa, încep upgrade-ul de software după care … nimic. Ecranul e total insensibil.

Bun, sun din nou la Orange explicându-le că mi-au livrat un telefon care nu funcţionează în totalitate. Da, se aprinde, văd ceva pe ecran da’ atât. Acum, dacă e să iei un caz obişnuit, te duci la magazin, alegi telefonul, îl testezi, îl vezi că merge şi pleci cu el în sacoşă. Dacă descoperi acasă că e ceva în neregulă atunci a doua zi cel târziu eşti la magazinul de unde l-ai luat. Da’ dacă l-ai cumpărat de pe web, ce faci? Legea e clară: îl poţi returna în termen de nu ştiu câte zile fără explicaţii. Da’ eu voiam să dau explicaţii şi, mai mult decât atât, voiam un telefon care să funcţioneze. Nu mă interesa să îl înapoiez şi să mă văd cu banii înapoi în buzunar.

Mi-am pierdut vreo juma’ de zi ca să aflu ce să fac cu telefonul. Apoi, a doua zi am luat-o de la capăt cu „how to”. Nu am nimic de reproşat oamenilor de la Orange cu care am discutat. Era clar că nu se întâlniseră cu situaţia de a schimba un produs comandat pe site. Sau cel puţin nu aveau procedurile stabilite foarte clar. În final, soluţia găsită de ei a fost mai mult decât ok. Au trimis un curier ca să ia produsul necorespunzător şi să îmi aducă alt telefon.

După încă o zi mă văd fericita posesoare a unui P1i pe care însă trebuia să îl configurez. Ei, şi aici începe show-ul. Activez abonamentul de email si Internet mobil cu 30 MB incluşi (apropos, e un chilipir de 5 euro pe lună şi ca să citez o reclamă … e nepreţuit ) şi apelez la un coleg de la departamentul tehnic să îmi facă setările pentru email.

La sincronizarea cu serverul, altă surpriză: nu merge netul. Deci, fără net nu ai sincronizare, nu ai email (adică acces la emailul de la job). De ce nu merge netul dacă tocmai l-am activat specificând că îl vreau funcţional „acum”? Sun la Orange. Again and again. Băieţii de la departamentul care răspunde de abonamentele de date foarte amabili. Îmi explică pas cu pas ce trebuie să fac eu după ce îmi trimit ei un soi de fişier care configurează automat telefonul pentru Internet.

Bun, după vreo 4 apeluri (băieţi, mă scuzaţi, unul a fost din cauză că am uitat să resetez aparatu’) trec de bariera configurării pentru net şi văz telefonul meu cum o ia vesel către Google şi alte site-uri. Îmi anunţ colegul cu configurarea mailului ce ditamai chestia am înfăptuit şi îl rog din nou să mă ajute cu adresa de server, user etc.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, omu’ configurează emailul, dă o sincronizare ca să vadă dacă merge şi … pauză. Nu merge. Mă obişnuisem deja cu vocea celor de la Orange aşa că l-am pus pe colegu’ să discute cu ei gândindu-mă totodată că dacă vorbesc toţi în termeni de IMAP, POP3 şi altele, se rezolvă problema mai repede.

Hmmm…Greşit. Că problema de comunicare de date nu se rezolvă la operator sau cel puţin nu problema noastră. Sunăm la SE, pe telefonul de suport. Adicătelea la cei care oricând îi suni ştiu sau mai bine spus ar trebui să ştie să îţi recite orice soluţie la orice problemă ar avea-o produsele pe care le fabrică. Fie am avut eu ghinion în acele zile, fie suportul de la SE e varză. După o discuţie de 10-15 minute în contradictoriu în termeni tehnici între colegu’ şi tipa de la SE suport, colegu’ se dă bătut. Moment în care zic: da’ dacă am aplica un update de software, adică reţeta recomandată de ei data trecută când aveam probleme cu ecranul, oare nu merge? Intrăm pe site, găsim acolo un Exchange ActiveSync mai nou, descărcăm şi instalăm pe telefon şi … stupoare. Merge emailul.

De atunci descopăr aproape în fiecare zi câte ceva fain la telefonul meu. Spre exemplu, pot să îmi administrez blogul de pe el şi chiar să scriu pentru că are un soft de recunoaştere a scrisului absolut demenţial. Mă rog, pentru postul ăsta lung cât o zi de … post am folosit clasicul computer cu clasica tastatură…da’ dacă mă vedeţi fără diacritice, să ştiţi că scriu de pe P1i.

Oricum, la câte păţanii tehnologice am avut în ultimele săptămâni nu voi mai face vreun upgrade prea curând