1 mai 2008:
- liber sau la serviciu, după cum ţi-e norocul
- dacă eşti liber: grătare, mici, cotlete, bere, la pădure, pe marginea râurilor, a lacurilor, a bălţilor
- pet-uri, manele
- eventual stundenţi beţi morţi în Vamă
- înapoi în trafic, cozi, grabă, accidente, morţi
- ştiri cu mici, grătare, pet-uri, accidente şi sânge pe şosele
- special pentru 2008: psd începe campania electorală cu mici în parcul izvor din bucureşti
1-2 mai, acum 20-25 de ani, din amintirile mele vagi:
- defilare şi apoi liber
- băgat benzină în rezervor (pregătit momentul cu cel puţin 1-2 luni înainte pentru că benzina era la cotă)
- făcut bagajele, luat câţiva prieteni şi mers în nordul Moldovei
- mâncat de la pachet pe masa improvizată pe portbagaj, rareori grătar
- dormit pe la casele oamenilor
- mic dejun cu lapte proaspăt muls de la vaca din curtea omului
- dacă nu găseai cazare mergea şi un dormit în maşină, la marginea pădurii
- vizitat mânăstiri, cetăţi şi alte vestigii ale unei Românii demult apuse
- aer curat, fără pet-uri şi fără sticle din sticlă (astea erau bune de dus la alimentară şi de luat bani pe ele deci nimeni nu le arunca prin pădure)
- popas pe malul unui râu, oricare, ce întâlneai în cale
- băgat mâinile în apa rece ca gheaţa a râului (eu recunosc că îmi amintesc mai mult cum încercam să prind peştii cu mâna)
- înapoi acasă; fără trafic greu, fără înjurături, fără manele care răzbat prin geamurile bmw-ului de alături care stă în coadă la intrarea în Bucureşti.
Nu sunt nostalgică deloc. Îmi aduc perfect aminte că acum 20-22 de ani stăteam la coadă pentru o jumătate de pâine căci la atât aveam dreptul într-o zi sau că deşi aveam doar 11-12 ani mergeam în pratică la cules de roşii.
Îmi pare rău însă că nu mai găsesc în România ţara aia frumoasă cu care mă obişnuisem în copilărie. Îmi pare rău că sunt condamnată să stau în Bucureşti de fiecare sărbătoare din asta naţională ca să nu mă întâlnesc cu toţi gherţoii burtoşi care ascultă manele între două râgâieli cu aromă de usturoi. Iar dacă reuşesc să evadez, atunci trebuie să o fac musai contra curentului. Să plec joia şi să mă întorc marţea, să îmi iau o marja de două zile înainte de Crăciun şi Paşte ca să îi vizitez pe ai mei. Să plec vinerea şi în niciun caz sâmbăta. Şi să plec cât mai departe …
tot ce-mi amintesc eu despre 1 Mai muncitoresc este participarea la defilare, de 1 Mai si de 2 Mai – ziua tineretului. Eram mereu pregatiti cu un spectacol format din diverse categorii de tineri: pionieri, liceeni, sportivi, soldati (folositi nu pentru parada militara, ci pentru spectacol de tip Mao Tze Dun)…
Eu eram pe vremea aia la categoria “liceeni-mandria tarii”…alergam pe teren sa formam diverse simboluri are realizarilor socialiste: spicul, cocorii, etc…aliniati pe rondele..sa nu deformam simbolurile
hehehe…dar ce ne pasa noua…important era ca suntem impreuna cu prietenii…in pauzele repetitiilor glumeam si ne simteam bine..cand esti tanar, confortul nu conteaza, nu conteaza unde si cum stai…as long as u are with friends!
Corect. Eu am prins 1 mai muncitoresc mai tânără:) adica aveam vreo 14 ani la revoluţie, deci nu-mi amintesc decât de “trec detaşamentele” care era un soi de defilare cu pionierii patriei şi nu mai ştiu sigur dacă de 1 mai era. Cert este că ne îmbrăcau în pionier şi la repetiţii şi degeram de frig dimineaţa devreme ca să învăţăm să mărşăluim prin faţa primăriei. Am şi acum nişte cântecele de pe vremea aia. Faza cu cocorii şi cartonaşele colorate mi-o aduc aminte mai greu pentru că doar o dată cred că am participat la aşa ceva şi era în pregătirea unui 23 august, înainte ca nea’ nicu să vină la noi în oraş. Noroc că eram un oraş mic provincial şi nu venea prea des
Ca soacra am multi 1 mai 23 august si chiar 7 noembrie de care nu isi amintesc multi.Micii nu intrau in discutie ca nu erau,numai crenvusti cu mustar si apa mai putin bere sa nu ne imbatam,in ultimul timp cico-cola galben sau maro cu gust de sirop de tuse.
Azi pensionara cainata pe la televizor,prieten cu noi, ca altceva nu mai e.
Nici la gratare sa traversez Bucurestiul sa ma umplu de nervi,mai bine in Balta la lac la rate si pescarusi gratis un pic de aer mai nepoluat,banci de la primar, iarba de la primar,lacul e inainte de primar.
Fara carciuma ca a desfintat-o primarul din parc.
1mai 2mai zilele mele oricum libere trec la fel.
Io imi aduc minte cu duiosie de 1 mai 1986.
Mamaaa, ce plaja am facut in ziua aia la Cernica!
Nu stiu de ce oare ni s-a facut rau si mie si sora-mii (eu aveam 11 ani) dupa doar 1 ora de stat la soare…
Lol. Nu era anul cu Cernobîlul?
Maica-mea de 1 Mai muncitoresc, impreuna cu harnicii ei tovarisi, vopsea gardurile in verde pe bulevardul Salajan, bulevard pe care urma sa treaca nea nicu in vizita de lucru.
Cu cat Nicu intarzia cu vizita, cu atat ni se scurta noua ziua de balaceala.
(
Oftica mare pe noi copiii care o asteptam pe maica-mea cu geanta de plaja pregatita sa mergem la strandul ‘3 ligheane’
Treaba noastra a copiilor venea pe 23 August cand, noi -astia repartizati de corul de pionieri, mergeam la Palatul Copiilor sa dam slava partidului si tovarasului niculae si elena ceausescu. Trebuia sa fim spalati, despaduchiati, verificati si, mai ales!, cu sosete albe trei sferturi cu pantofi negri de lac! Pantofii fara barete. Iar pentru ca eu crescusem in inaltime si mai ales in lungimea piciorului, pantofii imi lipaiau in permanenta. Doamne, cat mai le cauta mama saracuta prin magazine …
A!, si neaparat pampoane in cap