E incredibil cât pot face două – trei zile de relaş. Am plecat sâmbătă din Bucureşti către Moldova pe un trafic infernal, m-am întors ieri în Bucureşti şi pot să spun că am avut un week-end prelungit în care am făcut exces de relaxare şi aer curat. Nu de ouă roşii, verzi sau albastre. Nici de cozonaci sau miei.
Am lăsat în Capitală toţi nervii şi stresul din trafic, grijile de la serviciu, am luat în bagaje câteva haine un pic mai groase, nu suficiente însă:), după cum avea să se dovedească, iar de întors ne-am întors cu neuronul odihnit deşi nu am dormit 12 ore pe noapte, cu plămânii plini de oxigen din ăla, mai special, de la munte şi cu retina plină de imagini frumoase.
Nu am putut să mă despart de telefonul cu email şi Internet, ultima mea pasiune, şi nici de Ioana (cunoscătorii ştiu cine e:P) care, la drept vorbind, şi-a făcut jobul foarte onorabil. Iar acum, înapoi la treburi, cu bateriile încărcate. Am făcut deja, în juma’ de zi toate taskurile din listă plus altele care nu erau puse acolo.
Oare nu ar putea fi sărbătorile astea mai dese? Nu lungi precum vacanţa de Crăciun ci puţine şi dese…
