Spectatori

Mă tot întreb de ceva timp de ce naiba spun oamenii ceva şi fac altceva. De ce atunci când te invită cineva la un eveniment spui că vii şi după aia găseşti scuze că nu te-ai dus? De ce nu suni înainte ca să îi anunţi pe fraieri că nu te mai duci? Dacă te duci şi te frământă nişte întrebări de ce nu le pui şi taci mâlc? Oare nu vrei să-ţi răspunzi la ele? Aştepţi ca răspunsul să pice el din cer, aşa, pentru că i-a venit lui să îţi cadă în cap?

Nu înţeleg defel de ce la un eveniment organizat în România (indiferent ce e el: seminar, conferinţă, masă rotundă etc) trebuie să inviţi 500 de oameni ca să îşi confirme 70-80, din care vin doar 40-50 şi din ăştia trei sferturi sau mai bine sunt spectatori/cască gura/fripturişti sau dorm în sală.

M-am mai dus în diverse ocazii prin alte ţări ca să particip la diverse evenimente. Frate, acolo vine omu’ doar dacă e interesat, anunţă înainte şi chiar dacă se întâmplă ceva şi nu poate veni, tot găseşte o cale ă comunice cu organizatorii. La noi, nu. Mai bine confirmă că vine căci îi e târşă să spună la telefon sau pe email că ştii, your event sucks big time şi pe mine nu mă interesează.

E ca la nuntă. Mai bine spune-le oamenilor să nu pună masa dacă tot nu ai de gând să te duci.

Evenimentele sunt ca să strângă oameni, să îi facă să vorbească între ei pe anumite teme, dinainte anunţate. Nu te interesează tema, spune-i că nu vii. Te interesează dar vrei un regim preferenţial, cere o întâlnire între 4 ochi. Da’ nu-i pune pe drumuri şi nici la cheltuieli. E o chestie de bun simţ.