Vrei să îţi găseşti un job nou. Cauţi pe portalurile specializate, te dai pe paginile de cariere ale companiilor unde ai vrea să lucrezi, găseşti un post şi aplici.
Simplu, nu? Ei bine, nu e chiar aşa. Demult de tot, când eram mai junioare, am învăţat ceva de la un prieten bun (Ghimpele – pentru cunoscători). Firma la care lucram atunci organiza un curs de vânzări, la munte, pe 3 zile. La prima vedere nu era pentru mine. Sau cel puţin aşa credeam eu. Ce să facă un PR la un curs de vânzări?
„Să înveţi cum să vinzi. Căci toată viaţa aplici principii de vânzare, oriunde ai lucra. Tot timpul trebuie sa vinzi ceva. Chiar şi copiilor tăi”, mi-a spus atunci GhimpeleJ.
Mare dreptate a avut. Şi eu mare noroc că am parcurs acel curs cu om foarte interesant – Adrian Stanciu.
Acum, rememorând acele momente, nu pot să nu întreb: de ce oamenii care vin la interviurile de angajare nu ştiu să se vândă?
Am văzut în ultimele zile doi candidaţi cu prezentări total diferite. Unul care îşi făcea reclamă cam ca la detergenţi. A fost ok. Mi-a dat senzaţia că ştie să facă lucrurile bine, deşi poate că imaginea aia de alb imaculat nu e de încredere tot timpul. Al doilea, care aplicase la post deşi nu avea cine ştie ce experienţă în domeniu, mi-a dat senzaţia de nisipuri mişcătoare. simţeam că ne scufundam împreună. M-am ridicat la un moment dat şi i-am spus: „Personal cred că nu sunteţi persoana potrivită pentru acest job. Respect timpul meu şi al dvs şi ca urmare aş dori să întrerupem aici discuţia”. Poate că nu am fost prea diplomată dar pur şi simplu refuz să-mi pierd timpul cu cineva care nu reuşeşte să mă convingă să îl ascult în primele 10 minute. Iar acest candidat nici în 35 de minute nu m-a convins.
A, şi încă ceva: dacă te duci la interviu, şi e valabil pentru orice altă situaţie (întâlnire de afaceri, interviu de presă etc) documentează-te înainte. În război e mai bine să ştii dinainte poziţia adversarului. În business, e mai bine să ştii cât mai multe despre celălalt.
